|
Inceputul lui Conte d'hiver e unul zdravan. Are un hook capabil sa prinda pe Moby Dick. El pleaca intr-o calatorie lunga si la despartire ii cere pe o bucata de hartie adresa ei, unde urma sa ii scrie. Tipa are un act manque (desi nejustificat) si isi uita propriul domiciliu. Ii da adresa gresita. Trec o gramada de ani si nu primeste nici o veste de la el insa spera in fiecare zi ca o sa apara. Si apare, intr-un autobuz (ca-n filme, ce sa mai!) numai ca asta se petrece abia la sfarsitul filmului.
Iar pana la sfarsitul filmului esti nevoit sa vezi o peltea cu un gust lipsit de identitate, gustul relatiilor ei stupide, mediocre cu diversi indivizi plicticosi. Nu-i bai, medicoritatea face si ea parte din viata, e umana, dar de ce sa vad intr-un film de Rhomer, o analiza a relatiilor plicticoase si inutile, cand de fapt....jackpot-ul e in alta parte......
well, exagerez, povestile se pun in evidenta unele pe altele, adica tre sa fie unele povesti nasoale si plicticoase ca sa se vada, prin contrast, ce cool e relatia cu El.
|