|
Si nu spun k a fost mereu bine. Uram cantatul imnului in fiecare dimineata, activitatile festiviste in care trebuia sa ridici osanale Multiubitului, parctik la vie, si in generala studierea congreselor. Prinsul parului in codite, sau chiar tunderea lui (sa nu.ti intre in ochi). Folosirea bentitei albe, si a numarului matricol (k niste prizonieri). Modul fixist de predare, in care nu se permitea libertatea de gandire sau abaterea de la regula, notarea nu mereu obiectiva (conta al cui copil esti). Lipsa informatiilor din afara granitelor ( instigare la deschiderea ochilor; nu tocmai ce cautau cei de sus). Ar mai fi destule, dar chiar si asa... am fost fericita. imi amintesc cu drag de acea perioada, in care am fost copil si mi s.a permis sa fiu copil, cu tot ce inseamna acest lucru. Nu mi.a fost teama sa stau vara pana tarziu in noapte, nici sa ma joc cu baietii (and I'm sure you all know what I mean).
Daca a fost mai bine sau mai rau... Cred k asta e subiectiv.
|