Originally Posted by ricutza:
Bre, aricii nu merg tinuti in casa...  am incercat si eu. Primul meu catel, Alfi, gasise unul in gradina la bunica. Si evident ca l-am pescuit cu gandul de a-l transforma intr-un nou pet. Numai ca a inceput sa miroasa atat de urat ca a trebuit sa-l las in libertate in curte. Si evident ca si-a luat talpasita. Dar sunt intr-adevar geniali! |
Un unchi al meu (Ionel Pop, 1890-1985, cel mai reputat scriitor cinegetic al nostru) tinea într-o vreme doi arici în casä. Schimb de replici:
- N-ai väzut papucii lui Sandu?
- Nu, da' meri dupä miros, cä aricii lui Ionel tot în ei îsi fac treaba...
Originally Posted by ricutza:
|
Legat de faptul ca ti se pare ca n-ai avea timp pentru un caine.... si mie mi se parea la fel...asta pana cand chiar mi l-am luat si am vazut ca se poate gasi si timpul necesar pentru el.
Pe mine animalele de casa mi se pare ca ma influenteaza intr-un mod pozitiv. Eu clar n-as mai suporta acum sa stau fara nici un pet.
|
100% de acord. Färä ele, suntem incompleti...
Deja încep sä nu mai suport singurätatea... Abia astept sä-mi iau urmätorul cätel.
* * *
Acum o lunä, când mergeam cu Diva, säraca, la facultatea veterinarä, încercând s-o salvez, era acolo un tarc cu trei cai si un mägar. Ingrijitorul le-a adus niste brate de iarbä. Caii s-au apucat sä mänânce, dar când mägarul a vrut si el, l-au alungat de-acolo. Viteazul mägärus a fugit la vreo 10-20 de metri distantä, si de-acolo a început sä ragä la ei:
- Hii-haaa!!! Hii-haaa!!! Hii-haaaaa!!!*
__________________________________________________ __________
* - "Labagiilor! Vä fut muma-n cur! Huooo!" (n.Pb.)