[silver_boy]

Oricat as fi de deprimat, autorul asta ( foarte drag mie) ma arunca subit, de la primele randuri, intr-o "lucarna de lumina" cum ar spune als - : ) Viata e o chestie radioasa, lucrurile mustesc de calm, iar totul, absolut totul - e cat se poate de asezat, ludic si luminos, ca intr-un decor hollywoodian, unde vesnicia pare posibila - : ))))
ghici ciuperca, cine-i

"Intotdeauna m-au fascinat locurile unde am trait candva: casele si imprejurimile lor. Exista, de pilda, o casa de piatra pe strada 70 Est, unde am locuit la inceputul razboiului si unde se afla primul apartament in care am stat la New York. De fapt nu era decat o camera unde fusese inghesuite tot felul de mobile, care se tin de obicei in pod, o canapea si fotolii mari, tapisate cu cu o catifea speciala, rosie, care-ti da mancarimi si pe care o asociezi cu caldura din tren.Peretii erau din stuc iar culoarea lor semana a tutun scuipat. Peste tot, chiar si in baie, se flau gravuri reprezentand ruine romane, gravuri care, din pricina vechimii, se acoperisera cu pete galben-cafenii. Camera avea o singura fereastra care dadea pe o scara de incendiu. Dar chiar si asa, eram fericit ori de cate ori, punand mana in buzunar, simteam cheia apartamentului: oricat ar fi fost de trist era, totusi, un loc al meu, primul unde aveam toate cartile, si multe vase cu creioane ce asteptau sa fie ascutite: intr-un cuvant tot ceea ce mi se parea ca-mi trebuie sa devin scriitor, cum mi-as fi dorit."