|
[...] in cele din urma, ajunsesem sa nu mai am chiar nimic; nici macar un pieptene sau o carte din care sa mai citesc cand viata mi se parea trista. Vara intreaga mi-am petrecut-o prin cimitire sau sus, in parcul castelului, unde sedeam pe o banca si scriam, unul dupa altul, articole pentru ziare, despre lucrurile cele mai diferite: inventii bizare, capricii, fantezii ale creierului meu agitat; in disperearea mea alegeam adesea subiectele cele mai putin actuale, care imi cereau eforturi indelungate si, pana la urma, nu erau primite de nici un ziar.
premiul Nobel
|