Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
pai tocmai pt k e 'explicita', scena invierii din 'ordet' iti ramine pe retina forever:
e un miracol la care esti facut partash - de o simplitate / puritate fara echivalent
oricum, tarkovski nu putea sa mai mearga in aceeasi directie, pt k dreyer atinsese sublimul; dar 'lectia' dreyeriana se vede in filmele lui - desi a.t. e mai incifrat, mai filtrat, mai aglutinant...
|
Asa e. Sa nu uitam insa sublimul (ca sa ramanem la acest termen) invierilor repetate din
Solyaris. Pentru fiecare din cei 3 (+1) savanti (
male scientists) de pe Solyaris apare cate ceva/cineva...Cea mai draga fiinta de pe pamant. Intr-un fel, Kris a fost cel mai norocos (se spune-n film): doar lui i-a aparut / inviat iubita...
PS: Filtrarea (cernerea) aceea e tributara si aerului pe care Tarkovski l-a respirat, acelasi cu aerul respirat de Dostoievski, de Soljenitin, de Abuladze, de Paradjanov. Dreyer e vecin de 'respiratie' cu Bergman (si Bunuel)...