na bun,
revăzui filmul.
problema pe care o vizam în intervenţia de ieri dimineaţă e în secvenţa ultimă - vedem dela distanţa cum fata e prinsă de costi, apoi revedem prinderea din plan apropiat. m-a deranjat apropierea asta - atunci mai mult, acum maimult ca amintire de atunci: mă gîndeam că tipu asta de repetitie a unei scene ar trebui sa sublinieze ceva, e o alegere (estetică, de limbaj) prin care evidenţiezi anumite detalii ale unei întmplări (ca în persona, sa spunem). ori aci e vorba de o simplă revenire în intimitatea acţiunii, pentru a vedea reacţia de final al lui costi si asa mai departe. cred că secvenţa putea să continue cele văzute din depărtare, fără a mai relua prinderea propriu-zisă, reluarea îmi pare derutantă fiindcă trimite spre probleme de alt ordin faţă de dinamica generală a istoriei de pe ecran.
mie mi-a plăcut lucrul cu personajele cap-coadă. diferenţiezi bine caracterul poliţiştilor prin felul în care ai ales să filmezi actele sexuale. costi din interior, direct, presque explicit, e vizibilă frustrarea pe care o acumulează şi-n timpul actului respectiv, pe care îl ratează, urmările ratării fiind credibile în raport cu ceea ce dezvăluie el pe parcurs despre propria persoană - faţă de coleg, filmat din exterior, cu o respectuasă detaşare, casăzicaşa, care îl umanizează şi care face normală încercarea sa de a îl potoli pe costi şi de a o apăra pe fată.
replicile îmi par ok. am asistat la o discuţie între inspectori şcolari şi nu erau cu nimic mai prejos decît costi în afirmaţii. la fel, am auzit replici date de poliţişti, am o amică pe care a încercat un vecin poliţist să o violeze - norocul ei a stat în faptul că era ăla atît de excitat că a ejaculat înainte să apuce să o dezbrace -, aşa că scena propriu-zisă îmi pare credibilă. nu am citit decît mesajul de mai sus al lui Pitbull şi aseară mi-a zis Ştefan în două fraze care-i istoria cu aitilop pe cinemagia, da văzînd filmul (scenariul nu îl ştiu) m-a mirat mînia cu care Pitbull îl înfierează.
Pitbull, cu tot respectu, văzînd ceea ce impuţi tu acestui film în mesajul din 2008 - scene sexuale grobiene, partituri ratate, jucate convenţional, etc. - aş fi curios cum poţi justifica <i>artistic</i> alegerile de natură sexuală din neinvinsă-i dragostea... sau cum priveşti reacţiile actorilor acolo, majoritatea mie îmi par nişte caricaturi. nu vreau să spun că, gata, dacă cineva greşeşte o dată nu mai poate vorbi nicicînd depre morală sau demnitate în privinţa repectivă, în niciun caz nu vreau să sugerez asta. era doar o curiozitate retorică
