[Dragomara]

Pitbull,

am citit acum cronica ta. Mi-a placut imens, e exact genul de cronica de film pe care imi place sa o citesc, foarte foarte documentata, te trimite la date istorice si sociale, problematizeaza relatia dintre poveste si realitatea in care este evocat. Mi-a placut la nebunie, si am aflat o multime de lucruri noi!

Totusi, nu ai perceput gaura aceea imensa pe care am perceput-o si eu? Acuma am ramas obsedata, pe bune, de ce rahat Michael tace? Nu poate fi credibil un astfel de personaj in vecii vecilor. Cum ramane cu justificarea fiecarui act al personajelor intr-un scenariu?

Exceptionala echipa de lucru a filmului, nu apucasem sa aflu cine sunt in spatele lui.
Ce mi-a mai placut: cele doua personaje, el si ea, se aseamana foarte mult: amandoi sunt blocati intr-o anume stare de necomunicare, ea dintotdeauna, el abia mai tarziu, odata cu acuzarea ei in tribunal. Poate asta explica esecul relatiei. Amandoi se izbesc de un prag - pragul ei il inteleg, dar pe al lui nu. Nu ma pot impaca cu asta!

michael e un pampalau

şi eu am gândit aşa la început, ba chiar mi-am reproşat că ar fi tb să fi citit vreo cronică şi să nu-mi fi pierut timpul aiurea, după care am cugetat un picuţ şi-am realizat de ce situez acest film deasupra multoscarizatului "Vagabond milionar".
- dp meu dv nu este vorba de un film de dragoste, din nefericire prima experienţă sexuală nu ţine întotdeauna de dragoste, un puşti de 15 ani nu prea are de ce anume să se îndrăgostească de o femeie comună, de 35 de ani, aici e vb numai de curiozitate sexuală din partea lui.
că nu e vb de dragoste realizăm şi la proces, când Michael dacă ar fi iubit-o ar fi încercat prin orice mijloc să o ajute, însă tipul nu a putut nici măcar să fie onest cu el însuşi, a preferat să nu ia niciun fel de atitudine, chestie care cel mai probabil i-ar fi afectat viitorul, deci să se gândească numai la binele lui. Oricum, procesul ăla mi s-a părut o parodie, ştim cu toţii cine au fost adevăraţii criminali de război. în film ei fac un circ de pomină din judecarea unor gardiene care nu şi-au făcut decât meseria. uneori e atât de jenant că în dorinţa noastră de a face dreptate uităm conjunctura în care s-au întâmplat multe din nenorocirile lumii, cele pe care cu atâta cunoaştere le judecăm, e jenant că alegem să privim numai dpdv al victimei. în acest context profesorul de la Universitate mi s-a părut foarte rezonabil.
- l-am detestat pe Michael pentru că a făcut ceea ce facem cu toţii, şi-a ascuns capul în nisip ca struţul. l-am detestat şi mai mult că a continuat 20 de ani să nu facă nimic, cred că dacă ar fi insistat ar fi putut redeschide procesul. cred că cel mai mult m-a impresionat ipocrizia cu care a continuat să-i trimită Annei acele sute de casete. nu ştiu ce-a vrut să demonstreze cu asta. în scena în care-a întrebat-o dacă a învăţat ceva din cei 20 de ani de închisoare chiar mi-a venit să sparg televizorul. mă rog, asta e viaţa, nu toţi putem fi eroi. (din păcate nici măcar în film).
- oricum filmul merită văzut, chiar dacă e plin de clişee, chiar dacă nimeni nu iubeşte pe nimeni, şi ceea ce e cel mai tragic nimeni nu iartă pe nimeni, nimeni nu învaţă nimic din nimic.
- cred că cel mai autentic sentiment în film e regretul. regretul lui Michael că nu a spus adevărul, regret diluat şi aproape nimicit de evidenta lui laşitate.

(absolut jenante unele remarcE politice de pe aici.)

Cred ca daca Michael ar fi demascat-o i-ar fi grabit sinuciderea si ea nu ar mai fi invatat sa citeasca, ar fi murit in ignoranta.

Pana la urma, daca analizam bine situatia, putem constata ca de fapt Michael chiar o salveaza pe Hanna. O salveaza din ignoranta, pentru ca adevarata inchisoare a Hannei nu a fost penitenciarul, ci nestiinta de carte. In inchisoare ea se elibereaza.

Am fost tentata sa o consider pe Hanna o orgolioasa, prefera sa fie considerata o inumana care stie sa citeasca decat umana, dar analfabeta. Invatand sa citeasca, citind atatea carti, "luminandu-se", ea constientizeaza raul la care a fost partasa si se sinucide. De fapt ea nu era orgolioasa, ci doar ignoranta!

La un moment dat, intrebata fiind de ce nu a eliberat prizonierii din biserica, ea da o replica stupefiant de naiva: <i>We were responsible for them!</i> Practic, in ignoranta ei, nu era capabila sa inteleaga ce facuse. Experienta din inchisoare, cititul o schimba pe Hanna.

Ce-ar fi fost daca Michael o ajuta la proces si ar fi divulgat secretul ei? Care ar mai fi fost farmecul filmului? Eventual Hanna isi lua viata atunci - asa cred eu - iar noi nu cred ca am fi discutat atat despre acest film, pentru ca ar fi fost un film banal de dragoste despre un pusti si o femeie matura.

acum chiar m-ai ucis !!