[M0n0]

@Bogdan.Andro:
Crezi iar gresit. Si oricum nu crezi, presupui...pentru ca sigur nu esti sigur...
Nu am zis ca e disconcordanta, ba chiar deloc, e contopita perfect. Astfel incat nici una sa nu se anuleze fata de cealalta. La orice subiect un evolutionist are o parere valabila dar si crestinul. Evolutionistul spune ne-am tras din maimute, crestinul spune ne-am tras din tarana. Pentru evolutionist nu merge treaba cu tarana din cauza ca stie ca totul a pornit de la organisme unicelulare...nu de la ceva fara viata care, magic, a primit-o...

Dostoievski a facut ce orice om cu frica de dzeu si moarte ar fi facut. Adevarul putea sa nu fie pe placul sau sa pe placul oricarui om care are planuri privind viata de dupa. Si apoi mai este si intreaga poveste cu păcatele, reguli pentru un joc existential. Cu cat esti mai bun cu atat ai mai multe puncte si ajungi in ceruri, cu cat esti mai rau, nu stii sa joci jocul, cu atat mai mult iti stabilesti pozitia pe la baza ierarhiei. Dar chiar de esti rau ai sansa sa te caiesti deci practic nu conteaza ce fac in timpul vietii atata timp cat iti pare rau la sfarsitul ei.

Toate aceste radacini neurobiologice sunt psihologice si tin tot de frica omului fata de moarte. Atata timp cat exista frica de moarte exista si o preocupare despre viata de apoi din cauza nevoii omului de a trai pentru totdeauna. O nevoie egoista, nefondata in realitate. Cred ca e stiut ca nimeni nu vrea sa moara dar cam toata lumea ajunge la o intelegere asupra acestui fenomen. Moartea in sine nu tine de religie ci de un proces biologic. Totul se bazeaza pe o frica rationala in spatele careia s-au adus argumente pentru a linisti persoana cu aceasta frica.

Care este totusi acel cadru biologic in care toate religiile se reconciliaza?

@Pitbull:
Si mie mi-e sincer usor sa spun ca nu stiu multe despre multe...dar religia nu poate sa fie una din ele din cauza ca imi influenteaza viata, zilnic. E una din acele teme ce necesita gandire analitica si imi place (sa o contrazic dar si sa fiu contrazis). Dar mai mult imi place sa o practic fara sa fii citit prea multe despre ea, de la prea multi scriitori. Prefer sa-mi folosesc capul, logica si rationamentul folosind experiente din viata care imi apartin sau nu. Tu pe de o parte crezi intro dezbatere numai atunci cand toti interlocutorii sunt foarte cititi si cum stim, asa cum si scriitori respectivi aveau frica de moarte sigur credeau in dzeu deci automat vorbeau in cartea respectiva despre existenta lui si aduceau argumente pentru asta. Asa ca decat sa ma las sa-mi fie bagate in cap idei, un om ar trebui mai intai sa gandeasca pe cont propriu si abia apoi sa studieze capul altor mari oameni din istorie.

De obicei eu cand zic "nu stiu" mai pun si un "nu cred"...dar cand ma grabesc sa scriu...