Nu exista Dumnezeu. Si nu o zic asa deodata, nu o zic de parca am fost intrebat pentru prima oara, pentru ca nu e. Dupa lungi seri de discutat cu altii, dupa lungi sederi la bere avand acelasi topic ajungem multi, daca gandim logic si realist, ca aceasta creatie a omului, Dumnezeu, e doar o superstitie pentru omul primitiv si naiv.
Evident, nimeni nu trebuie sa se simta jignit, asa cum nici eu nu ma simt jignit atunci cand imi spun credinciosii cu care mai intru pe subiectul asta ca o sa ajung in "Iad". Iadul...un taram fermecat de unde focul iese din pamant si unde exista oameni rosii cu coada si picioare de tap si tepuse...pare un loc prea pamantesc ca sa fie ceva inventat. In fine, astea deja sunt povestiri la care si un copil de gradinita poate sa-si foloseasca imaginatia. Facute anume pentru el ca atunci intra cel mai bine informatia in capatana. De mici avem creierul spalat, de mici ni se spun minciuni strasnice despre aceasta insitutie profana, care nu mai este spirituala, asa cum ar trebui sa fie.
O religie trebuie sa te ajute spiritual, trebuie, de la sine, sa lucreze pentru tine. Nu tu sa lucrezi pentru ea. Nu trebuie sa dai bani dar in primul rand nu trebuie sa fii jefuit la o inmormantare sau o nunta, acolo unde trebuie sa dai milioane in stanga si in dreapta, ba la preot, ba la gropar, ba la imbecilul ce confirma decesul (CE??? ... ) - la inmormantare se intampla asta de cele mai multe ori

. In fine, asta tine de Biserica si observ ca din ce in ce mai multi crestini o neaga...foarte bine, asta e urmatorul pas spre ateism. Pe mine nu ma deranjeaza dar nici nu ma bucura.
Oamenii care nu cred in ceva sunt ca niste oi pierdute, cam asta e si ideea crestinismului, nu? Sa ne ghideze prin negura necunostintei si nesigurantei noastre de-a lungul vietii. In loc sa infruntam viata asa cum ne este data, din nastere, dintrun act natural ce nu tine de nicio divinitate. Un copil e nascut si crescut in padure, nu aude intreaga viata de Dumnezeu sau de vreo idee despre religie...ce se intampla cu el? Are suflet? Va fi primit in imparatia cerurilor? Intrebari inutile despre un subiect inutil.
Inteleg si de ce multi din artisti au nevoie de o divinitate. Pe multi aceasta ii inspira, le e ca o muza - izvor infinit. S-au creat capodopere pe acest subiect (Cina cea de Taina, Capela Sixtina si cate si mai cate, nu's eu in stare enumar cat mai multe).
Ce-i drept, seman putin cu Bill Maher, simt ca am avut aceeasi copilarie lipsita de grija dar nelipsita de religie. Si nu, cand o sa imi moara cineva drag din familie n-am sa cred, automat, in cele "Sfinte" din cauza ca am sa cred ca e intrun loc care ii place. Unul fara griji in care fiecare zi e doar o distractie si placere. Varianta pesimista a acestei vieti de dupa moarte e intuneric sau nimic. Si tind sa cred ca pesimismul e mai aproape de realism in acest caz.
__________________
Adevarul nu insulta, ci ofera dusuri reci prostiei calde...
M0n0's blog