[Pitbull]

Nu voi vorbi despre ultimii zece ani din viata mamei mele. E o problemä privatä, de familie.
Spun doar atât: cei doi oameni din exemplele Dragomarei au avut o soartä DE INVIDIAT, fatä de a ei.
Calvarul acelui deceniu final din viata ei s-a înscris perfect în sistemul justitiei divine imanente - si am înteles asta färä orbire, färä exaltare, färä sentimentalisme si subiectivisme. Pur si simplu am privit dincolo de cercul meu strâmt - am privit ansamblul.

Sau - alt exemplu:
Chiar luna asta, am cunoscut o familie. Au un fiu de sapte ani, reusit, inteligent, vioi, sensibil, talentat la pian - orb din nastere. O operatie scumpä, în Belgia, a ratat. Fusese ultima sansä.
Sunt niste oameni cu o credintä nesträmutatä în Dumnezeu, senini, fericiti. Oameni de o aleasä culturä, de o delicatete sufleteascä, o generozitate si o putere moralä cum rar am întâlnit. Nici prin gând nu le-ar trece cä, la nasterea copilasului lor, Dumnezeu era "ocupat sä salveze unghiile vreunei blonde", sau alte asemenea mostre de cretinism (firesc: ei gândesc la nivelul armoniei universale, nu al manichiuristelor!)

Sau - altul:
O familie de la mine din cartier, al cäror fiu, la câteva luni, s-a strangulat accidental, si de-atunci a rämas complet retardat; acum are 25 de ani, aratä de vreo 10, si zace ca o legumä în cäruciorul de invalid. Pärintii si surorile lui, asemenea celor din exemplul de mai sus, sunt echilibrati, întelepti, maturi si modesti - si profund credinciosi. In privirea limpede a acelui bebelus perpetuu, stiu sä-L vadä pe Dumnezeu.

Regret trista soartä a celor doi oameni din relatärile Dragomarei, precum si faptul cä suferintele lor au reverberat atât de dureros în sufletul ei.
E foarte adevärat, e nevoie de inteligentä, culturä, întelepciune, putere moralä (autentice, nu mimate demagogic) ca sä vezi, dincolo de ele, prezenta indubitabilä a lui Dumnezeu.
Desigur, când cineva se uitä în bucätärie, vede cä i s-a terminat zahärul si spune "Cuba nu existä, fiindcä zaharnita mea e goalä" (a auzit el cä-n Cuba se cultivä trestie de zahär...), îl mângâi pe crestet si-l trimiti în curte sä se joace cu lopätica la nisip. Dacä e un copil de grädinitä, SIGUR va afla mai târziu cä existä si Cuba... si alte täri producätoare de zahär. Dacä e mai räsärit... hm, then, we've got a problem... A big one, I'm afraid.

Pun o întrebare semi-retoricä: cei care pretind ca Dumnezeu sä le stea la dispozitie ca un soldat la ordin, vor ca El sä facä asta NUMAI pentru ei, sau pentru TOTI oamenii din lume care au probleme similare, sau mai putin similare...?
Iar dacä räspunsul e "pentru toti", urmätoarea întrebare devine: NUMAI cu tipul ästa de probleme (cancer, de exemplu), sau cu TOATE problemele si necazurile? (Alte boli, accidente, violente, abuzuri, räzboaie, etc.)
...Si uite asa, vom ajunge la O LUME PERFECTA! Un Paradis pe Pämânt!
Ce sä ne mai încurcäm cu nimicuri? Doamne, ia fä Tu acum lumea asta idealä si perfectä, cä uite, unii nu pot (sau nu vor) sä vadä dincolo de propriul lor egocentrism.

Bref: a-ti închipui cä rolul lui Dumnezeu e sä-ti rezolve problemele tie si celor apropiati, exact cum si când vrei tu, semnificä sau un nivel de inteligentä subteran, sau o megalomanie stratosfericä - dar, de obicei, merg mânä-n mânä, pe principiul "destul / fudul".