Regret, de data asta nu-mi place... Betie de vorbe, säräcie de idei - mä tot asteptam s-o plesneascä la un moment dat, cu un argument cheie... si nimic, numai truisme.
Prefer genul:
În largul mării, un om se zbătea să nu se înece. Vine o barcă:
"Hai, urcă la bord!"
"Nu, mulţumesc, Dumnezeu mă va salva!"
Pleacă barca, se mai zbate el ce se mai zbate, apare încă o barcă:
"Haide, sus!"
"Nu, mersi, Dumnezeu mă va salva!"
Se duc şi ăştia, omul nostru se îneacă, ajunge-n Rai şi se duce glonţ la Dumnezeu:
"Bine, Doamne, aşa-mi răsplăteşti Tu mie credinţa? De ce nu m-ai salvat?"
"Poftim...? Păi nu ţi-am trimis două ditamai bărcile?!?"
sau:
Un om moare si ajunge în Rai. Acolo, Dumnezeu îl ia de mânä si-i aratä Drumul Vietii Lui - era sträbätut de douä siruri de urme de pasi.
- Vezi, fiule? spune Dumnezeu. TOT TIMPUL am päsit aläturi de tine.
- Da, Doamne, Iti multumesc...
Dar, în clipa urmätoare, omul vede cä, pe o portiune, era doar un sir de urme. Celälalt se întrerupsese... Se uitä el mai bine - si ce vede? Era CEA MAI GREA perioadä din viata lui!
- Cum, Doamne, zice el, tocmai ATUNCI m-ai läsat singur...?
- Ehei, fiule, räspunde Dumnezeu. N-ai înteles, nu-i asa? TE DUCEAM PE BRATE!
