[Dragomara]

dragomara....ok...sa zicem ca ai dat o definitie tehnica a conceptului de constiinta, sa zicem ca e sita aia prin care cerni tu...si atunci....daca nu exista dumnezeu, de ce pana mea nu largesti ochiurile de tot?

pentru că nu mă lasă legea morală din mine, şi restul legilor scrise ale societăţii în care trăiesc.

de ce simti nevoie sa le strangi din cand in cand?

pentru că o dată cu înaintarea în vârstă mi se întăresc şi convingerile morale.

pe ce criterii faci distinctia intre bine si rau?

Pe criterii morale pe de-o parte, şi pe baza legilor scrise ale societăţii pe de altă parte.

"în funcţie de discernământul, de obiectivitatea, de sinceritate şi de bagajul intelectual, moral, şi afectiv cu care mă judec" zici tu....ok...dar eu te intrebam ce relevanta are acest bagaj moral? eu zic ca in absenta lui dumnezeu, moralitatea nu se justifica*.
iar citatul tau din hegel mi se pare ca vb mai degraba de corp-intelect

*chestia asta am citit-o si in dostoievski, e prin fratii karamazov pe undeva, poate imi fac timp sa caut.

Moralitatea nu are nicio legătură cu Dumnezeu, ea ţine de educaţie, de restricţiile impuse de societate. Să-ţi dau un ex. ca să mă înţelegi mai uşor: nu-ţi dau cu parul în cap, nu din cauza lui Dumnezeu, ci pentru că:

- societatea m-ar izola într-un loc deloc plăcut, în încercarea de-a mă aduce pe calea cea bună,
- ştiu că te-aş răni, dar şi că ai putea să mă loveşti la rândul tău, mult mai rău decât te-am lovit eu,
- ştiu că nu am ajunge la niciun rezultat, şi că util şi absolut nedureros ar fi să încercăm să discutăm despre motivele neînţelegerii.

Oamenii au avut principii morale şi înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, societatea nu ar putea funcţiona fără ele, că pentru a le impune a fost necesară introducerea legilor e cu totul altă poveste. Dacă Dumnezeu ar fi sinonimul moralităţii nu am mai avea nevoie de legi scrise. Şi acum mă întreb unde e moralitatea celor din puşcării, acolo unde există cei care-şi fac din credinţă altar mai frumos decât cel din biserică?! Probabil că şi-au descoperit-o în timpul, sau după ce-au făcut vreo fărădelege, nu?!

Conform afirmaţiilor tale dacă Dumnezeu este conştiinţa mea, iar El mă iubeşte implicit, de ce ar mai trebui să mă străduiesc să fac ceea ce-mi spune Biblia?! Eu sunt morală implicit, din moment ce Dumnezeu e conştiinţa mea, îmi voi păstra, eventual spori moralitatea după ce-ţi voi fi dat în cap cu parul, nu?!

"Ar tb să mai spun acum că Dumnezeu nu are cum fi reprezentat altfel decât moral."

pei da

"Deci Dumneze e motivul pentru care eu trebuie să-mi iubesc aproapele, să-mi cinstesc părinţii, să nu ucid etc, pe scurt să fiu morală. Din punctul ăsta de vedere Dumnezeu e conştiinţa morală impusă de către cei care mă vor altfel decât întâmplarea a făcut să fiu."

ia-o incet, deci: dumnezeu vrea sa fii morala, da? => dumnezeu = constiinta morala. de acord. dar , sa zicem ca tu esti altfel, adica structural nu esti genu' sa-ti iubesti aproapele, parintii etc (asta inteleg din ce scrii tu acolo), si dumnezeu iti impune asta....= ptr tine dumnezeu e o constiinta impusa.

Pentru mine Dumnezeu este o moralitate pe care altii încearcă să mi-o impună. Habar n-am ce vrea Dumnezeu! Eu una doar am afirmat că pentru ca noi, oamenii, să-L iubim Dumnezeu încearcă şi reuşeşte să fie profund moral. Aa… şi Dumnezu nu e o conştiinţă, dacă ar fi om aş putea spune că El posedă o conştiinţă. Ar fi interesant de aflat cum se reprezintă Dumnezeu pe El Însuşi în mintea Lui.

2 intrebari:
1. daca crezi ca exista dumnezeu, atunci de ce le percepi ca pe impuneri?
2. daca nu crezi, atunci de ce sa te supui impunerilor?

Răspunsuri
1. nu cred că există Dumnezeu; e mai mult decât evident că alţii încearcă să mi-L impună.
2. din moment ce Dumnezeu nu există, nu mă supun impunerilor Lui, ci legilor societăţii, altminteri nu aş avea cum trăi liber printre semeni.

pana la urma, cum a zis si pitbul, unde e deosebirea aia covarsitoare intre dumnezeu si constiinta?

Reciteşte-mi postările şi vei înţelege.