|
dragomara....ok...sa zicem ca ai dat o definitie tehnica a conceptului de constiinta, sa zicem ca e sita aia prin care cerni tu...si atunci....daca nu exista dumnezeu, de ce pana mea nu largesti ochiurile de tot? de ce simti nevoie sa le strangi din cand in cand,? pe ce criterii faci distinctia intre bine si rau? "în funcţie de disercământul, de obiectivitatea, de sinceritate şi de bagajul intelectual, moral, şi afectiv cu care mă judec" zici tu....ok...dar eu te intrebam ce relevanta are acest bagaj moral? eu zic ca in absenta lui dumnezeu, moralitatea nu se justifica*.
iar citatul tau din hegel mi se pare ca vb mai degraba de corp-intelect
*chestia asta am citit-o si in dostoievski, e prin fratii karamazov pe undeva, poate imi fac timp sa caut.
"Ar tb să mai spun acum că Dumnezeu nu are cum fi reprezentat altfel decât moral."
pei da
"Deci Dumneze e motivul pentru care eu trebuie să-mi iubesc aproapele, să-mi cinstesc părinţii, să nu ucid etc, pe scurt să fiu morală. Din punctul ăsta de vedere Dumnezeu e conştiinţa morală impusă de către cei care mă vor altfel decât întâmplarea a făcut să fiu."
ia-o incet, deci: dumnezeu vrea sa fii morala, da? => dumnezeu = constiinta morala. de acord. dar , sa zicem ca tu esti altfel, adica structural nu esti genu' sa-ti iubesti aproapele, parintii etc (asta inteleg din ce scrii tu acolo), si dumnezeu iti impune asta....= ptr tine dumnezeu e o constiinta impusa. 2 intrebari:
1. daca crezi ca exista dumnezeu, atunci de ce le percepi ca pe impuneri?
2. daca nu crezi, atunci de ce sa te supui impunerilor?
pana la urma, cum a zis si pitbul, unde e deosebirea aia covarsitoare intre dumnezeu si constiinta?
__________________
breeee....
|