@Dovey: foarte adeväratä metaforä, cu o precizare: musuroiul de furnici e tot opera lui.
Originally Posted by Dragomara:
|
În concluzie, e cale al naibii de lungă până conştiinţa să fie una şi aceeaşi cu Dumnezeu, (...etc.)
|
Ciudat!
Tocmai ai demonstrat cä nu e nici o "cale", cä într-adevär Dumnezeu Insusi e constiinta noasträ - si tragi exact concluzia opusä: "e cale al naibii de lungä". Taie-mä, omoarä-mä, nu înteleg, si pace, cum de nu vezi ceea ce tu însäti ti-ai pus sub nas!
Echivalent cu: "Mama i-a dat Anei un mär. Tata i-a dat si el un mär. 1+1=2. In concluzie, e al naibii de clar cä Ana nu are nici un mär."
...De fapt, cred cä asta dovedeste destul de clar cât de aiuristice pot fi rezultatele proceselor aparent "rationale", când sunt aplicate brambura. Asa-zisii "atei" se pierd în speculatii sterile, fundäturi logice si aere de elevi olimpici la mate, faza pe municipiu, si nu mai väd pädurea din cauza copacilor - ceea ce aratä din nou cât de crucial e rolul CREDINTEI, ca sä ne apere de toate aceste betii de cuvinte suprapuse peste un vid de idei.
Iar la un alt nivel, e straniu cä, dupä un secol, aproape douä, de când marxistii s-au fäcut de râs atât de lamentabil, oameni ai mileniului III, cu pretentii intelectuale, se ambitioneazä sä dea si ei cu nasu-n aceeasi balegä! Ceea ce iar îmi readuce în minte maxima pe care mai ieri am citat-o, pe-aici pe undeva:
Omul inteligent învatä din propriile greseli.
Inteleptul învatä din greseliile alora.
Iar prostul le stie pe toate.