|
Imi aduc bine aminte de contextul in care a aparut Pas in doi. Intr-adevar, nu erau multe lucruri mai bune de vazut, fiecare nou film al lui Pita, Veroiu, Daneliuc, Tatos era asteptat cu sufletul la gura, etc. Am vazut atunci filmul de doua ori in doua zile consecutive. Eram fan Claudiu Bleont, justificat dupa rolul din Concurs (el e pentru mine o dezamagire mai mare decat Pita), Pita mi se parea foarte interesant, imi placuse "reteta" din Concurs (muzica lui Adrian Enescu, imaginea lui Vlad Paunescu, etc.). Si totusi ... Era ceva care nu se lega in film. Imi placea personajul lui Bleont si totusi nu mi se parea veridic. Personajul lui Petre Nicolae era mult mai aproape de ce stiam eu despre mediul muncitoresc. Si totusi nici el nu avea libertate de miscare intre atatea "scheme". Am ramas cu un ghimpe in inima douazeci si cinci de ani si vreau sa-l scot de-acolo. Intre timp am vazut si Faleze de nisip (am inteles ca Pita poate face filme realiste credibile) si o parte din dezastrele lui Pita de dupa '85, si o gramada de filme realiste (nu neaparat neo-realiste) bune. Pot deci sa raman la parerea mea despre neimplinirile Pasului in doi. E fals si de aceea oarecum ratat. Parerea mea, evident.
Cat despre muzica lui Adrian Enescu, desi buna, mi se pare ca aici amplifica impresia falsa a intregului si e neadecvata. Pentru mine, chiar daca ma bucur ca muzicianul sa nu faca doar ilustratie muzicala, e important ca muzica sa slujeasca filmul si chiar cred ca in acest caz n-o face. E ca atunci cand la un concert prost sonorizat sectia ritmica acopera solistul.
Probabil ca sunt multe motivele pentru care filmul este "ratat": cenzura, a vrut sa spuna prea multe, a experimentat prea mult, etc. Dar din pacate Pita a avut sansa sa ne arate ce poate face si in absenta cenzurii, si n-a facut-o prea convingator, did he? Nu se mai poate ascunde in spatele cenzurii si nici noi nu cred ca ar trebui sa ne imbatam cu apa rece. Am trait vremuri amestecate dar asta nu trebuie sa ne afecteze gusturile si judecata critica (asa cum au facut cu Pita si nu numai cu el). Cel putin pentru mine Pita a expirat dupa Faleze de nisip. Si cred ca, intre altele, l-au nenorocit nu vicisitudinile cenzurii si prigonirea din partea lui Ceausescu, cat lauda excesiva si ne-critica de care a avut parte in anii '80. La asta n-a mai facut fata. Oricum, cam asta e parerea mea. Sa nu crezi insa ca nu ma bucura incercarea pe care o faci de a scoate din uitare anumite filme care merita atentie dintr-o perioada prea aspru si sumar judecata. Dar nici recuperarea nu se poate face de-a valma.
|