[Dragomara]

Dar cred că în sinea ta te consideri superioară în ceea ce priveşte religia şi Dumnezeu faţă de cei un miliard de pământeni care “venerează” vaca !

în niciun caz! între noi 2 fie vb, da'să nu mai spui la nimeni, religia mea preferată e buddhismul.
singura chestie care mă ţine să nu-mi schimb şi aşa aproape inexistentele convingeri religioase e tradiţia, respectul pentru ea fiind cu mult deasupra preferinţelor mele religioase. m-am născut creştin, şi am să fac tot ce pot pentru a duce mai departe legea neamului meu.

Uite unde se mai ascunde un păcat.
Toată lumea este tolerantă, dar consideră tacit că forma lor de venerare a lui Dumnezeu (ortodoxismul în cazul nostru) este net superioară credinţei celorlalte miliarde de oameni care cred ba în Budda, ba în zeii naturii, iar aceştia sunt într-un anumit fel “păgâni”, “înapoiaţi”, foarte departe de autentica natură a lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte: îl tolerez, sunt de acord cu el, dar Dumnezeul meu este mai adevărat, în timp ce zeul japonezului este la coada clasamentului.

nu ştiu ce vârstă ai tu, şi nici printre ce fel de oameni îţi duci viaţa. am să-ţi povestesc un pic despre mine, poate şi aşa te vei convinge că respectul pentru celălalte culte religioase chiar există. întâmplarea a făcut ca de mai bine de jumătate din viaţa mea să trăiesc în Dobrogea, acea provincie românească cea mai colorată dpdv etnic. în prima zi de şcoală aici, aflând că, colega mea de bancă, Ghiundistan e turcoaică prima întrebare care mi-a venit în minte a fost "tu în ce limbă gândeşti"?! nu m-a intersat niciodată de ce cred musulmanii în Allah, însă am învăţat o dată cu ei versete din Coran, am petrecut împreună atâtea kurban bairam-uri, credinţa mea nu m-a împiedicat nicidecum să le savurez poveştile şi bucătăria. ba mai mult, ce mai bună prietenă a mea e tătăroaică, şi ea este exemplu viu că cel puţin în Constanţa (şi în toată Dobrogea - cea pe care-am bătut-o eu cu piciorul) toleranţa religioasă nu e o simplă expresie, deci prietena mea are vis-a-vis de religie un comportament cel puţin ciudat, în sensul că ea frecventează constant bisericile tuturor cultelor, chestie care pentru mine, cea care sunt un pic mai rigidă în privinţa credinţei, nu mi se pare în regulă, însă nu aş putea să-i interzic vreodată să intre în biserica noastră, cu toate că ştiu că Dumnezeul ei e Allah. ce simte, cum simte şi de ce simte ea faţă de Dumnezeu (Allah) e absolut problema ei, însă nimic din ceea ce-am trăit şi încă trăim împreună nu m-a făcut să afirm că Dumnezeul şi credinţa ei sunt inferioare Dumnezeului şi credinţei mele. prietena mea este cel mai frumos exemplu de toleranţă religioasă pe care l-am întâlnit vreodată, şi bineînţeles ea nu mai e la vârsta dilemelor (căutării identităţii religioase). şi nu e singura cu astfel de concepţii.