[Dragomara]

eu unul nu ma consider un crestin "bun" dar imi place sa fiu tolerant si sa fac acte de caritate morala, sa fiu impaciutor si sa nu am prejudecati.

eu mai înainte de-a mă simţi creştină fac tot posibilul pentru a fi bună, şi asta vine mai înainte de educaţie, de auto-educaţie, o nevoie organică, probabil că ţine foarte de mult de moştenirea mea genetică. ce înseamnă să fii bun? hmm... păi foarte pe scurt ar însemna: să nu-i faci pe cei din jurul tău să sufere, să-i ajuţi pe cei aflaţi la nevoie, să nu rămâini indifent în faţa nedreptăţilor şi răutăţii, să încerci să-l înţelegi şi accepţi, şi dacă se poate şi iubeşti pe cel de lângă tine, cu calităţile şi defectele lui.

Imi place la nebunia principiul "nu judeca ca sa nu fii judecat, (judecata e una si in ceruri).

toată lumea judecă pe toată lumea, nu am putea relaţiona dacă nu (ne-)am cântări şi valoriza deciziile şi faptele. nu judectatul e aci problema, ci condamnatul fără o analiză obiectivă, părerea mea.

Sa iubesti mi se pare existential.

nu ştiu de ce, dar iubirea aşa cum o înţelegem şi percepem cu toţii mi se pare cel mai egoist lucru. câţi dintre noi iubim pentru celălalt?! te iubesc pentru că am nevoie afectivă şi fizică de tine. te iubesc pentru mine, pentru că mă faci să mă simt bine, pentru că mă simt în siguranţă lângă tine etc. eu cred că numai sfinţii şi marii înţelepţi ştiu să iubească şi să ierte cu adevărat.

a stii ca probabilitatea ca oamenii sa greseasca si ca o fac des ajuta. Dar toate astea nu le fac fiindca cred in Dumnezeu.

pe mine una chestia că ştiu că îmi vei greşi, că mă vei face să sufăr, şi că vei sfârşi prin a mă dezamăgi mă deprimă de moarte şi mă face să nu prea mai vreau să cunosc oameni noi. dar cel mai tare mă doare faptul că majoritatea dintre noi conştientizăm că am greşit dar nu facem nimic pentru a ne corija. aici e de fapt mare problemă legată de greşeală. io mor câte puţin când realizez că am greşit şi că orice încerc să fac omul ăla nu vrea să mă înţeleagă şi accepte, de iertare nu mai vb!

aa... şi nu mă deranjează să cred în orice atâta vreme cât asta mă face mai bună, mai umană etc.