[djinjis]

vad ca a crapat festivalul dupa ziua a doua

mda. deci. ce m-a distrat pe mine a fost, de exemplu, urmatorul lucru. in brosurica de prezentare a festivalului fiecare dintre organizatori a tras cate o scurta cuvantare cu tenta filozofico-romantico-mobilizatoare. spicuiesc: "o idee care a reusit sa nu se piarda in vant", "ideea aceasta provine din puternicul nostru sentiment de apartenenta la cinemaul de calitate", "se intampla sa ma uit in oglinda si sa-mi admir hainele", "piatza cubica luminata discret de felinare, petale de magnolii pe apa, in cercuri dispersate", "o idee cu sarm, ce s-a concretizat intr-un concept puternic si cu continut(nota bene)", "desi nu este meritul meu ca o haina ese frumoasa si bine facuta, ma mandresc ca o port", "perseverand, poti ajunge un maestru al scurtmetrajului, smilar unui maestru al prozei scurte", si alte cozi de lemn.

proiectiile incepeau ori la doisprezece ori la doua, dar sala era aproape goala (cealalta de la studio si mai rau) pana pe la sase, cand veneau si sclifositii la promenada. Cred ca am fost si mai putini de zece, in anumite momente, numarandu-i si pe aia care dormeau, asta ca sa lamurim raspunsul entuziast al timisorenilor. La decernarea premiilor a fost plina cam o treime din sala. zice un membru din juriu: nu-s cam putini? raspunde un organizator: mai trebuie sa vina.(mai erau vo trei pe hol la tigara)

in scurt-uri puteai sa vezi cam tot ce nu te intereseaza.

minimalismul (caracteristici)-denumirea i se trage de la numarul de spectatori din sala. o colectie de out of focus-uri, filmari din mana ce arata a laba, iluminare proasta, actori cu facies si joc banal, scenarii de rahat. ca personaje, avem toata pleiada: handicapati, sinistrati, batuti de soarta si batuti in cap. tot ce este nevandabil a fost insfacat si impartit frateste. toate porcariile de la rubrica: asa nu, le gasesti la loc de cinste pentru colectionari.

nunta lui olitza, care intr-adevar nu are final, cum imprudent preciza si Spitzbull dupa prima zi, cu conflicte de genul: de ce nu porti costumul care ti l-am cumparat eu si il porti pe ala cumparat de soacra-ta, reprezentand aceiasi perpetua drama a capsunarului de peste mari si tari, a luat premiul pentru scenariu. de mentionat fabuloasa poveste a lui tudor jurgiu care s-a cunoscut cu celalat tudor giurgiu datorita coincidentei de nume (who the fuck is alice, gata, se poate face magnolia 2).

Premiul cel mare: un mos pe care-l cauta moartea pe acasa se duce la chef. In cele din urma moartea da de el si il ia cu japca. titlul filmului? Marea. Nu poti sa nu razi. au unii un umor nebun.

fly/musca-un dirijor retard fandeaza cu bagheta dupa o musca, care circula regulamentar si o soprana si mai retardata incerca sa interpreteze acest zbucium la coarde vocale. filmul nu e rau facut, dar ideea mi se pare de pana in doispe ani. un fel de poanta tomsijeri mai nereusita. cand am auzit publicul chicotind, usurat ca in sfarsit intelege ceva, m-a cuprins greata. nu-mi trecuse prin cap ideea sa rad. abjectilor.

palmele- filmul. incearca sa povesteasca o istorie pe care ar fi trebuit sa ti-o arate. daca ai chef sa te uiti 17' cum o tanti mai in etate pierde vremea prin apartamentul propietate personala (n-am retinut decat ca facea ceva prin baie si l-a un momet dat taia un ardei) in timp ce V.O. merge o poveste trista si neinteresanta. plictiseala la maxim. M-a distrat insa regizorul care inghesuit cu intrebari caraghioase despre simbolismul filmului a spus: nu stiu (lasa-ma ba-n p*la mea in pace cu aberatiile) si s-a carat.

inainte si dupa- n-am vazut numai dupa, ca am ajuns la jumate, da era la fel de naspa ca inainte.

celula- in acest film chiar este vorba despre celula. uau.

ce mi-a placut

atacul robotilor de pe nebula-5 un retard are viziuni cu roboti care vor ataca terra. zice laun moment dat, ca el statea la o anumita ora pe ceva maidan, care cica era pamant sfant si nu te puteau bate robotii acolo, (aprox) "se legau de mine tot felul de vagabonzi, de obicei vecinu-meu sau frate-sau".

luocos de futebol -documentar despre cum treizeci de mii de oameni pot zbiera injuraturi in cor. cand unul dintre ei a murit de atata zbierat sau alt incident, ceilati drept recunostinta si-au botezat nou-nascutii cu numele lui. nu ca m-as omori dupa subiect, dar la sfarsitul documentarului apare un text: acest documentar s-a vrut obiectiv. nu am reusit. si in continuare este prezentat genericul de final cu fiecar nume cu un fanion de echpa in dreptul lui.adica de aia suntem si noi. un moment de sinceritate autentica si probabil cel mai bun ending care l-am vazut in concurs.

red sands- in care taurii in agonie scot un fel de guitaturi precum porcul. imagini foarte percutante. nici montajul nu e rau. mi-a zis regizorul ca l-a costat toata tarasenia 130000 eu.

desenele animate au avut cele mai bune dialoguri si singurele cu incadrari interesante.

femei. hm. a fost cate ceva. timisoara oricum colcaie de ele. erau pe acolo, groopies in pachete de cate trei-patru, unifolosibile, cateva bucati venite cu muflonul dupa ele, pentru suport moral sau in caz ca adorm(s-a intamplat). reprezentanta ambasadei germane s-a evidentiat ca un exemplar remarcabil. la fel mai era una cu un facies mai ciudat, am vazut-o ca a stat de vorba cu un regizor israelian, poate exista vreo legatura. parea cam tanara sa fie mossad. oricum interesanta. una dintre putinele care au stat si singure.