|
Am fost Pif-addicted între 1966 si 1975.
Nu voi însira acum toatä istoria - dar, desi comunist, în mod paradoxal, Pif a contribuit esential la ceea ce sunt.
In 1975, abonamentele pentru România au încetat; traumatic si fatalist, ne-am despärtit.
Dar a fost mai bine... intrase în declin.
Un numär din 1978 m-a revoltat: era o fäcäturä. Pif murise deja.
Treizeci de ani de-atunci încoace, s-au petrecut numai remobilizäri ale cadavrului. Sacrilegii. (Cu regret, trebuie sä spun cä a contribuit si bunul meu prieten, editorul Sorin Stefänescu, cu blasfemica editie româneascä din jurul lui 2000.)
Lichidare - acum? Ei, si? Sä-l lichideze!
Pif a murit fizic acum treizeci de ani si mai bine, iar spiritual rämâne nemuritor.
|