|
Magda Isanos - Rochia
Din lada mirosind a molii si-a parfum
a scos o rochie din tineretea ei
bunica.
Subtire-i si usoara ca un fum,
de parca-ar fi tesuta din
nimica.
Ca trist fosneste crinolina de matase,
volanele i se distrama
si se taie,
si-n loc de raze, siluete gratioase,
din alte vremi, danseaza
prin odaie.
Revede balul cel dintii batrina,
isi recunoaste rochia de
fata
si-i tremura pe-atlasu rece mina
de-nduiosare multa-nfiorata.
Si
cum isi pleaca fruntea tot mai tare
i-asa de girbova bunica-n vechiul
sal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit in rochia de
bal?
Picioarele usoare si micute,
si ochii, si surisul stralucit,
in
trupul girbovitei bunicute
cum, oare, pe vecie de-au murit?
Si mi-au
raspuns matasurile moarte,
sau poate chiar batrina-n vechiul sal;
nu,
n-au murit, danseaza mai departe
mereu in alte rochii, primul bal.
|