M-au ascuns bătrânii după obicei
Să nu uit de frica păsării taiate
Şi ascult prin uşa încuiată
Cum se tăvăleşte şi se zbate
Strâmb zăvorul şubrezit de vreme
Ca sa uit ce-am auzit, să scap
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă dupa cap
Şi tresar când ochii, împietrind de groază
Se-ntorc pe dos ca să albească
Şi părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin să-i ciugulească
Iau c-o mână capul, cu cealalta restul
Şi le schimb cand mi se pare greu
Până nu sunt moarte, să mai stea legate
Cel puţin aşa, prin trupul meu
Însă capul moare mai devreme
Ca şi cum n-a fost tăiată bine
Şi să nu se zbată trupul singur
Stau să treaca moartea-n el, prin mine.
Ileana Mălăncioiu - Pasărea tăiată
|