he-he-he! sunt multe care nu se pot spune. una dintre fazele, hai să-i spunem haioase, a fost următoarea: între Dragobete şi 8 martie tot a circulat pe mail (cu toate că şi practica asta e interzisă) o poză cu un bărbat gol care avea în ştiţi voi care zonă un imens buget de trandafiri. am primit-o de la mai multă lume, nu am trimis-o mai departe, ci doar am râs, după care am şters-o. într-o vineri, cred că era pe 6 martie primul email pe care-l citesc e cel de la şeful IT care ne reamintea că ne-a rugat de-atâtea ori să nu mai utilizăm e-mail-ul în scopuri personale, că de fapt el nu este împotriva acelei poze, dar a tb să ţinem cont că suntem în post, că unii chiar sunt religioşi etc. am rămas interzisă, instoria noastră comună nefiind tocmai fericită, tipul încercând să-mi convingă o dată şeful cum că io aş fi hacker
inutil să mai zic că ăsta l-a crezut, fază la care io m-am atacat de moarte "cum adică îl crezi pe ăla, şi nu măcrezi pe mine?!".
da' să revin, după ce-am băut câteva guri de cafea şi am tras alte câteva de aer în piept, mai ceva ca o balenă pe uscat, am constat că io doar eram pe lista de distribuţie a unei colege. mi-a fost teamnă până şi să printez mesajul şi să-l arăt colegilor. din toate astea am tras concluzia că unii ori văd prea multe filme, ori au juma de normă la SRI.
şi bineînţeles toate sunt numai pentru mai buna noastră protecţie.