nu eram răutăcios
făceam doar o constatare fiind "din afară" şi "pe afară" de subiect. totul e de unde priveşti lucurile. din păcate filmul devine (a devenit deja) şi el un obiect comercial. pentru momentul prezent, ceea ce contează sunt banii. scoţi bani (ăia investiţi)? ai succes! n-ai scos bani? pa şi pusi, nimeni nu e dispus să piardă doar ca să iei tu cine ştie ce şi câte premii pe la festivaluri, concursuri sau aiurea). trist dar adevărat, nu cred să (mai) existe vreun mecena în românia. eu văd lucrurile în felul următor:
- ai scos bani = ai succes (de asta ai nevoie acum)
- te laudă critica = eşti consacrat (rămâne în grija posterităţii)
în ziua (românia) de azi succes în film (ca şi în "muzică") înseamnă să ai în scenariu (film) bani, femei (cât mai dezbrăcate), maşini tari şi bengoase, mafioţi cu lanţuri groase şi manele (neapărat, asta e muzica "adevărată"). o salată de asta îţi asigură succesul. şi când ai succes, ce te mai doare-n bască de consacrare? (pe unii)
partea nasoală e că bani de finanţare de multe ori se duc la cei care nu scot nici bani şi nu capată faimă. dar se duc pentru că cineva mai trage un comison pe undeva ... şi uite aşa ajungi la vezi filme la care după vizionare te întrebi "despre ce era vorba?" (asta mi-aduce aminte de o scenetă cu marin moraru şi cotescu - cred -, aia cu era
un film despre pescari pentru că din când în când prin cadru trecea o barcă)
părerea mea