|
Câteva precizäri:
De îndrumarea cineamatorilor a început sä se ocupe imediat dupä 1970; în 1975-1977 l-am avut eu instructor, la Ecran Util.
Tot cam prin acea perioadä a lucrat la filme utilitare (sau "comenzi speciale"), realizând zeci si zeci.
„Drumul spre arta al cineamatorului”, predat în 1985, a apärut la sfârsitul lui 1989 (da, posibil ca în librärii sä fi ajuns în 1990).
In 1990, ca urmare a talentului säu pedagogic remarcabil (de aproape 20 de ani medita pentru admiterea la regie, si-i intraserä multi elevi: în 1979, Nae Caranfil si cu mine; în 1975, Tereza Barta; într-un an chiar patru oameni!) a fost chemat sä predea la I.A.T.C. - devenit cu acelasi prilej A.T.F. Acolo l-am întâlnit ultima oarä, cam prin 1991-2, când am încercat sä vin asistent.
(despre toate astea, informatii mai detaliate se gäsesc în autobiografia "Cu mine în rolul principal").
A murit în 1998, de cancer, dupä o agonie foarte scurtä, de numai trei zile.
Un an mai târziu, fiica lui cea mare, Irina, a murit tot de cancer, la 39 de ani.
Anul ästa, în Joia Mare, împreunä cu fiica lui mai micä, Andreea, am fost la mormintele lor.
|