Ziceam intr-un post anterior ca atunci cand ma uit la un Godard (si e valabil pt orice film) nu incerc sa "inteleg" ci ma abandonez pur si simplu, las filmul sa spuna ce are de spus si abia dupa ce se termina imi aduc aminte de "luciditate" si uneori am norocul sa o gasesc napadita de idei sau intrebari interesante.
In timpul unui film nu ma intreb niciodata "de ce ?". Ei bine, chestia asta se petrece (cu mine) cam de dupa ce am vazut
À Bout de Souffle (1960). Pana atunci "de ce -ul" era cea mai importanta chestie la un film. De ce se intampla asta, de ce nu se intampla ailalta. Daca era vreunul pe care il simteam ca se fofileza si nu stie sau nu vrea sa raspunda la intrebarea asta, daca un film nu era LOGIC, era automat prost. Defect profesional ! La astea avem dreptul toti...
Si am vazut "acest" film. O americanka sexy, un frantzuz cam babalau care vroia sa fie shmeker ca Bogart si fura parale de la o gagika mishto, o atmosfera loose, actori care se uitau la mine, camera miscatoare, dialoguri istete si ... zbang tipul rasoleshte un politzai, ok, se mai intampla, dar cu o secunda mai devreme era in masina !! Ei, aici, n-am mai putut suporta ! (Tocmai avusese loc ceea ce mai tarziu aveam sa aflu ca se cheama "jump cut".) Bai nene regizorule esti prost la kap ?
Cum adika acum e Belmondo aici si in secunda urmatoare e la juma de kilometru mai incolo cu un politist mort in fata ?! (Reproduc faza din memorie ,deci s-ar putea sa nu fi retinut exact unele detalii). Adica, bun, putea sa aiba o logica (se putea teleporta sau nu stiu ...uneori mai faceam inconstient asa, cand un film imi placea, daca se intampla sa aiba o pana de logica, il mai ajutam eu imaginandu-mi posibile explicatii ale fenomenului "aparent ilogic"). Dar asta era prea de tot. Nu puteam sa-i acord nici o circumstanta atenuanta. Era vinovat de 'nelogicitate' cu premeditare. Apoi tradarea fetei. Plus finalul, prea brut ... dar cel mai rau imi parea ca boul de regizor a dat cu batzu in balta, of, doar daca nu era scena aia ! Ce nu putea si el s-o filmeze ca omu lent, fara sa sara pasi.
Si eram cam dezamagit pana mi-am amintit ca "boul de regizor" era de fapt Godard despre care auzisem numai lucruri bune dar mai ales cel care facuse "Eloge de l'amour" (primul film de el pe care l-am vazut) si care imi placuse foarte mult. Dupa aia am mai citit pareri critice despre ABDS (favorita mea: "
This is at once a homage to the American gangster film, and an attack on the very ideas of Americans, gangsters and films" - Kim Newman, Empire ) si mi-am dat seama ca fraierul eram eu.
De atunci, nu mai caut raspunsuri in filme ci doar "frumusete" si, eventual, noi intrebari.
