|
o fi o cheie, dar e o cheie dintr-un material prost care la prima folosire un pic mai brutala se strica/stramba/sparge.
scriu si eu un scenariu cu o femeie de 30 de ani care are o floare intr-un ghiveci, ea adora floarea asta, ma intelegi, e lumina ochilor ei, dar aceasta se usuca pe zi ce trece vazand cu ochii, pt ca nu ii pune apa la radacini. are indicatiile, stie ca nu trebuie decat sa puna jumate de cana de apa pe saptamana acestei flori, ii este clar ca asta trebuie sa faca, are si apa, dar nu o face.
cheia tocmai in asta consta: refuza sa ii puna apa desi stie ca asta duce la pieirea irevocabila a florii.
dilmea: toata viata va fi mustrata in constiinta ei de aceasta incapacitate de a-i pune apa florii. va avea cosmaruri noaptea. floarea se usuca sub privirile ei. intr-o zi, floarea va muri.
odata cu moartea florii, o bucata din sufletul ei a pierit.
|