[Pitbull]

nu ai perceput gaura aceea imensa pe care am perceput-o si eu? Acuma am ramas obsedata, pe bune, de ce rahat Michael tace? Nu poate fi credibil un astfel de personaj in vecii vecilor. Cum ramane cu justificarea fiecarui act al personajelor intr-un scenariu?

Sigur cä am "perceput-o", dar nu ca "gaurä imensä" - poate, mai degrabä ca "gaurä neagrä", în sensul POZITIV al cuvântului: adicä, punctul de MAXIMA DENSITATE al scenariului. Justificarea acelui act est tocmai VERIGA CARE UNESTE CELE DOUA PERSONAJE, este CHEIA INTREGULUI FILM.
Pentru ea, analfabetismul era un motiv de rusine ucigätoare. Mai degrabä se lasä condamnatä la o pedeapsä mult mai asprä decât merita, decât sä-si recunoascä nestiinta de carte. In aceastä dilemä sfâsietoare se adunä toate firele dramei: demnitate sau libertate? închisoare sau umilintä? IN ACEST SCOP s-a constituit toatä partea esentialä a povestirii, cea cu CITITUL CARTILOR, cu rolul CITITORULUI. Dacä la proces nu se punea acea problemä, totul devenea inutil. Iar dacä Michael o "rezolva", divulgând adevärul dezonorant dar salvator, totul se ieftinea, devenea "Schimb valutar" (stricat de Märgineanu printr-un happy-end pentru subrete, dupä ce Voican îl scrisese firesc, nemilos si semnificativ).
Atitudinea lui e decisivä (în sens moral), tocmai fiindcä îi întelege alegerea si i-o respectä, desi pretul e cumplit pentru amândoi. Si, evident, sä nu uitäm epoca si locul unde ne afläm: Germania, jumätatea secolului XX. Acolo, chestiunile de onoare erau sacrosancte; ar fi fost o dizgratie totalä, o TRADARE DE NEIERTAT, dacä el trecea peste vointa ei si-i obtinea disculparea, cu pretul divulgärii.
De fapt, toate observatiie tale de caracterizare a celor douä personaje completeazä perfect profilurile psihologice conjugate care justificä alegerea ambilor - care umplu cu masä stelarä hiperdensä spatiul care tie ti s-a pärut, pânä acum, "gaurä imensä"...