Deci am vazut Domnisoara Cristina.
Well, teama mi-e ca mi-a placut ca influenta a nuvelei in sine pe care am studiat-o in liceu. Nu pentru ca ar fi lipsit de certe calitati cum ar fi:
- o tehnica foarte frumoasa in care este filmat - cum am mai spus, camera este foarte dinamica, insa acum tin sa completez: camera se misca fix in ritmul unui duh/unei stafii. Incet, invaluitor, soptit, se indeparteaza si se apropie tacuta, in camerele de dormit, in parc noaptea, in vise. Ai impresia ca intreg filmul este povestea vazuta prin ochii raposatei domnisoara Cristina;
- o muzica foarte invaluitoare si ea, se potriveste si puncteaza foarte bine prin tematica diferite momente ale filmului: atunci cand are loc intalnirea onirica dintre pictor si Dra Cristina -tema muzicala este una cu accente romantice, trista, intunecoasa (precum povestea in sine dintre cei doi, apartinand unor lumi diferite)
- actori buni - Pintea, Dragos Pislaru (care s-a calugarit), George Constantin etc
- decorurile si scenografia - extrem de elegante, am innebunit dupa rochiile domnisoarelor (lungi, stranse pe talie, feminine, elegante), dupa casa in sine unde se petrece actiunea, piesele de mobilier (intotdeauna am sa salivez cand am sa vad divane, scaune inalte etc; frumosul parc
- strongest point: atmosfera din nuvela lui eliade este redata intocmai. simti tristetea si durerea disparitiei ei, simti innebunirea personajelor (fetele devin din ce in ce mai palide, mai obosite, vorba tot mai greoaie), simti starea de vis (culorile, luminile, cadrele sunt deosebit de bine realizate, se simte mana cuiva cu adevarat priceput si talentat)
hai ca am scris cam mult. as mai avea de spus, insa pt cat interes este acordat filmului pe acest forum, cred ca e suficient
