[corinka]

Ete ce primii pe mail:



Folclor nou - Muma lui Ayan cel mic


In odaie rece de la Sofitel,
Proaspãt datã-afarã din vechiul castel,
Plange si suspinã puria domnitã,
Cã se-mpute treaba, nu-i mai merge fitã;
Elan Schwartzenberg, sotul mãscãrit,
De boema nimfã s-a cam sictirit,
Si i-a dat cu flit… i-a suflat in vele,
Invitand-o sincer sã doarmã sub stele.
Asta s-a-ntamplat, dupã ce nãiada,
A vrut sã se-ntoarcã… stiti cum tiind coada…

Despre noaptea aceea, noapte de bãnat
Iatã ce si cum s-ar fi intamplat:

Latrã canii-n curte, noaptea jumãtate,
La castel in poartã oare cine bate?
- “Eu sunt, Svarti dragã, fosta sotioarã;
Eu, si vreau acasã, ca odinioarã!
Jur cã nu mai plec, nu de astã datã…
Fie-ti darã milã si primeste fatã!
Hai, deschide poarta… cã mi-e frig de mor,
Vantul suflã rece… vreau in dormitor!"
Elan stã si-ascultã… ii deschide poartã,
Si vorbeste astfel cãtre ex consoartã:
- “Ce zici Mihaelo? Vrei encore une fois?
Nu mai “blugi cu penis"? Nu menage a trois?
Gata zbenguiala? Vrei sã fii iar doamnã?
Apãi fata tatii si-a lui Ayan mamã…
Sã te-ntorci drãgutã la Otilu tãu,
Cã el e potentul… io is bãbãlãu!
Si sã uiti de mine si milionul meu,
Nu mai cred in tine… iaca, mi-s ateu!
Cat priveste pruncul ce mi l-ai fãtat,
Nu vreau ca s-ajungã vreun copil ratat,
Ce stã-n zece case, p-unde stã si mã-sa,
Si-are zece tati, cu cari umblã dansa.
Asa cã te rog, de mai ai gandire,
Barem cate albe dar vopsite fire,
Sã aduci copilul si sã-l lasi acasã,
Sã am grijã singur ca normal sã creascã.
Apoi piei nãluco! Fugi in lumea ta…
Fii o piti bunã! Cã mamã esti rea!"

In odaie rece de la Sofitel,
Proaspãt datã-afarã din vechiul castel,
Scrie Mihaela, clocotind in spume,
O depesã tristã cãtre-ntreaga lume;
Poate-o crede tara si poate-o ajutã,
Cã ea e un victim… Elan e o brutã!
Nu mai vrea nimica, doar sã fie pace!!!
…
Ce spuneti de dansa, bini ori rãu cã face?!