|
Nu sunt cazuri similare...
Muresan a fost tot timpul slab - singura tresärire credibilä a avut-o cu "Räscoala", dar e o vorbä care zice: "Sä-ti iasä bine un film nu e mare lucru. Dar ca sä-ti reuseascä mai multe, trebuie sä fii regisor!"
Pita, în schimb, a fost excelent, pe tot parcursul anilor '70. Lui i-au fost fatale douä lucruri: aroganta si infatuarea (cäi sigure spre plafonare), si deraierea spre un snobism intelectualicist-simbolistic ostentativ pentru care nu-l tineau curelele intelectului.
La Pintilie, a contat faptul cä regia de teatru si cea de film sunt despärtite de diferente definitorii, pe care n-a reusit sä le constientizeze si, eventual, sä le depäseascä; plus imaturitatea cronicä; ceea ce era viu si proaspät în primele douä filme, a devenit ostentativ, vulgar, grosier.
Cu Daneliuc, lucrurile sunt clare: profil psihologic similar în multe puncte cu al lui Pintilie, plus o aplecare prea puternicä spre instinct si fler, în detrimentul inteligentei si al ratiunii (pânä la "Glissando", i-a mers). Si, din päcate, degradarea mintalä clinicä.
|