Cinemagia Forum - View Single Post

Dragomara · 25 Mar 2009, 20:06

The Curious Case of Benjamin Button – aşa cum l-am văzut eu.

Dacă un amic nu m-ar fi rugat să analizez un comentariu vis-a-vis de acest film, el ar fi zăcut încă mult şi bine prin PCul meu, evident până m-aş fi decis să-l văd. De obicei evit să văd filme premiate pentru că mai mereu mă dezamăgesc, nu, nu pentru că eu aş avea criterii superioare de analiză, ci pentru că pur şi simplu am doar altele.
Dacă aş fi ştiut că filmul este după o carte a lui F. Scott Fitzgerald garantat nu m-aş fi uitat, tipul ăsta nu mi-a spus niciodată nimic. Am citit şi eu ca tot omul „Marele Gatsby”, a fost ok pentru vârsta pe care-o avem atunci, după care am trecut la „Blândeţea nopţii” pe care nu am reuşit niciodată să o termin pentru că m-a plictisit de moarte. Şi cu asta am încheiat capitolul F. Scott Fitzgerald. După ce-am văzut însă filmul am realizat că mi-ar fi plăcut să fi citit cartea. Am văzut deci filmul, în condiţii total improprii, noua mea versiune de GOM Player nu mai avea diacritice, drept urmare l-am tot stresat pe ŞtefanDo cu „help”-urile, inutil să mai spun că nu mi-a ieşit, şi-n final a tb să fac ceea ce era logic, şi anume să înlocuiesc diacriticele. Etc. Nu am apucat să văd mai mult de 20 de minute din film când mai-mai să-i scriu amicului meu că ştiu de ce boala suferea Benjamin. Porfiria. Şi bineînţeles că m-aş fi înşelat, deoarece urma să văd un film fantastic, nu un documentar. Şi l-am văzut pe tot, într-o poziţie incomodă, pe scaun, fără diacritice, şi după o zi grea. Prima reacţie pe care-am avut-o după vizionare a fost să mă duc şi să-i dau un 10 pe imdb. The Curious Case of Benjamin Button e de departe cel mai bun film nou pe care l-am văzut în ultimul an. Dacă ar fi fost după mine lui i-aş fi dat Oscarul, şi nu numai pentru cea mai bună regie, machiaj şi imagine, aşa cum de altfel le-a şi luat. Am vrut apoi să aflu şi părerile altora, cu toate că niciodată nu m-au interesat, de fapt, am citit ceva cronici româneşti în care majoritatea autorilor se legau de scenariul care nu era fidel romanului, iar mai apoi toată lumea-l cumpara pe Benjamin Button cu Forrest Gump. Sunt conştientă că, „critic” vine de la „critică”, acea activitate intelectuală care scoate-n faţă doar neajunsurile, nu ştiu şi nici nu mă interesează care e de fapt rolul criticului de film, dacă ar fi după mine el ar trebui doar să mă convingă să văd un film, indiferent de valoarea lui, asta fiind în accepţiunea mea definiţia unui critic bun. Mi-a plăcut The Curious Case of Benjamin Button tocmai pentru că este povestea unui om născut special, care însă se străduie şi reuşeste să ducă o viaţă relativ normală. Experimentează, călătoreşte, se-mprieteneşte, se-ndrăgosteşte, devine tată şi nu încetează niciodată să iubească, un om ca mine şi ca tine. Nu ştiu cum ar fi arătat, în varianta cârcotaşilor, un destin eroic Benjamin Button, nici că mă interesează. Suntem peste 6 miliarde de suflete pe Terra şi chiar nu ştiu de ce ar trebui să văd încă un film despre un destin eroic. Nu ştiu despre voi, însă mie una mi s-a cam luat de eroi, mai ales unde-i văd doar pe ecrane. Lecţiile moralizatoare îşi au şi ele vârsta lor, iar eu am trecut demult de ea. Garantat nu mi-ar fi plăcut un Benjamin Button ratat, însă l-aş fi înţeles. Nimic nu e mai dificil ca normalitatea. Nu ştiu cu ce-ar fi crescut valoarea filmului faptul că Benjamin bebel şi-ar fi păstrat şi mărit experinţa de viaţă. Nu ştiu cu ce m-ar fi putut impresiona un geniu bebel, care nu putea vorbi, nu putea scrie, nu putea nicidecum comunica, la ce i-ar fi putut folosi toată înţelepciunea bătrâneţii mentale şi intelectuale pe care de fapt o trăia?! :eek: Ca valoare morală filmul e de nepreţuit, eu una recunoscându-mă în nevoia lui de neieşire din tiparele normalului, în dragostea lui pentru mare, pentru conversaţie, în statornicia iubirii lui, în sacrificiu, şi asta unde cu siguranţă astrele nu mi-au prezis un destin excepţional.

The Curious Case of Benjamin Button este un film despre, hai să spunem, o antidevenire (sau regresie) fizică şi intelectuală, şi garantat un film despre despre-o continuă devenire spirituală. Spiritual şi psihologic Benjamin bebel, cel de la sfârşitul vieţii îi este net superior lui tătăiţa abia născut, cel de la începutul ei. Partea asta a devenirii lui Benjamin a fost cea mai dragă inimii mele. De notat sunt bineînţeles imaginea şi muzica, iar ca interpretare preferatele mele sunt Cate Blanchett şi Tilda Swinton. Acum dacă ar fi să cârcotesc un picuţ aş spune că filmul a fost un pic prea dramatic, eu aş fi renunţat la uragan, şi apoi modul în care Caroline află istoria naşterii sale e un picuţ cam exagerat. Cred că mai puţin dramatism nu i-ar fi ştirbit cu nimic din valoare lui The Curious Case of Benjamin Button.
În mintea şi-n inima mea The Curious Case of Benjamin Button este filmul anului, cel la care o să-mi duc nepotul, când va mai creşte.

25 Mar 2009, 20:06	#126
Dragomara Banned Join Date: Dec 2007 Location: Axiopolis Posts: 2,871	The Curious Case of Benjamin Button – aşa cum l-am văzut eu. The Curious Case of Benjamin Button – aşa cum l-am văzut eu. Dacă un amic nu m-ar fi rugat să analizez un comentariu vis-a-vis de acest film, el ar fi zăcut încă mult şi bine prin PCul meu, evident până m-aş fi decis să-l văd. De obicei evit să văd filme premiate pentru că mai mereu mă dezamăgesc, nu, nu pentru că eu aş avea criterii superioare de analiză, ci pentru că pur şi simplu am doar altele. Dacă aş fi ştiut că filmul este după o carte a lui F. Scott Fitzgerald garantat nu m-aş fi uitat, tipul ăsta nu mi-a spus niciodată nimic. Am citit şi eu ca tot omul „Marele Gatsby”, a fost ok pentru vârsta pe care-o avem atunci, după care am trecut la „*Blândeţea nopţii” pe care nu am reuşit niciodată să o termin pentru că m-a plictisit de moarte. Şi cu asta am încheiat capitolul F. Scott Fitzgerald. După ce-am văzut însă filmul am realizat că mi-ar fi plăcut să fi citit cartea. Am văzut deci filmul, în condiţii total improprii, noua mea versiune de GOM Player nu mai avea diacritice, drept urmare l-am tot stresat pe ŞtefanDo cu „help”-urile, inutil să mai spun că nu mi-a ieşit, şi-n final a tb să fac ceea ce era logic, şi anume să înlocuiesc diacriticele. Etc. Nu am apucat să văd mai mult de 20 de minute din film când mai-mai să-i scriu amicului meu că ştiu de ce boala suferea Benjamin. Porfiria. Şi bineînţeles că m-aş fi înşelat, deoarece urma să văd un film fantastic, nu un documentar. Şi l-am văzut pe tot, într-o poziţie incomodă, pe scaun, fără diacritice, şi după o zi grea. Prima reacţie pe care-am avut-o după vizionare a fost să mă duc şi să-i dau un 10 pe imdb. The Curious Case of Benjamin Button* e de departe cel mai bun film nou pe care l-am văzut în ultimul an. Dacă ar fi fost după mine lui i-aş fi dat Oscarul, şi nu numai pentru cea mai bună regie, machiaj şi imagine, aşa cum de altfel le-a şi luat. Am vrut apoi să aflu şi părerile altora, cu toate că niciodată nu m-au interesat, de fapt, am citit ceva cronici româneşti în care majoritatea autorilor se legau de scenariul care nu era fidel romanului, iar mai apoi toată lumea-l cumpara pe Benjamin Button cu Forrest Gump. Sunt conştientă că, „critic” vine de la „critică”, acea activitate intelectuală care scoate-n faţă doar neajunsurile, nu ştiu şi nici nu mă interesează care e de fapt rolul criticului de film, dacă ar fi după mine el ar trebui doar să mă convingă să văd un film, indiferent de valoarea lui, asta fiind în accepţiunea mea definiţia unui critic bun. Mi-a plăcut *The Curious Case of Benjamin Button* tocmai pentru că este povestea unui om născut special, care însă se străduie şi reuşeste să ducă o viaţă relativ normală. Experimentează, călătoreşte, se-mprieteneşte, se-ndrăgosteşte, devine tată şi nu încetează niciodată să iubească, un om ca mine şi ca tine. Nu ştiu cum ar fi arătat, în varianta cârcotaşilor, un destin eroic Benjamin Button, nici că mă interesează. Suntem peste 6 miliarde de suflete pe Terra şi chiar nu ştiu de ce ar trebui să văd încă un film despre un destin eroic. Nu ştiu despre voi, însă mie una mi s-a cam luat de eroi, mai ales unde-i văd doar pe ecrane. Lecţiile moralizatoare îşi au şi ele vârsta lor, iar eu am trecut demult de ea. Garantat nu mi-ar fi plăcut un Benjamin Button ratat, însă l-aş fi înţeles. Nimic nu e mai dificil ca normalitatea. Nu ştiu cu ce-ar fi crescut valoarea filmului faptul că Benjamin bebel şi-ar fi păstrat şi mărit experinţa de viaţă. Nu ştiu cu ce m-ar fi putut impresiona un geniu bebel, care nu putea vorbi, nu putea scrie, nu putea nicidecum comunica, la ce i-ar fi putut folosi toată înţelepciunea bătrâneţii mentale şi intelectuale pe care de fapt o trăia?! :eek: Ca valoare morală filmul e de nepreţuit, eu una recunoscându-mă în nevoia lui de neieşire din tiparele normalului, în dragostea lui pentru mare, pentru conversaţie, în statornicia iubirii lui, în sacrificiu, şi asta unde cu siguranţă astrele nu mi-au prezis un destin excepţional. *The Curious Case of Benjamin Button* este un film despre, hai să spunem, o antidevenire (sau regresie) fizică şi intelectuală, şi garantat un film despre despre-o continuă devenire spirituală. Spiritual şi psihologic Benjamin bebel, cel de la sfârşitul vieţii îi este net superior lui tătăiţa abia născut, cel de la începutul ei. Partea asta a devenirii lui Benjamin a fost cea mai dragă inimii mele. De notat sunt bineînţeles imaginea şi muzica, iar ca interpretare preferatele mele sunt Cate Blanchett şi Tilda Swinton. Acum dacă ar fi să cârcotesc un picuţ aş spune că filmul a fost un pic prea dramatic, eu aş fi renunţat la uragan, şi apoi modul în care Caroline află istoria naşterii sale e un picuţ cam exagerat. Cred că mai puţin dramatism nu i-ar fi ştirbit cu nimic din valoare lui *The Curious Case of Benjamin Button.* În mintea şi-n inima mea *The Curious Case of Benjamin Button* este filmul anului, cel la care o să-mi duc nepotul, când va mai creşte.