|
si inca o replica:
Bucureşti, 18 martie 2009
BRAVO, DOMNULE MUNGIU!
Vă scriu în calitate de exemplar reprezentativ pentru cineastul român de carură medie; sunt nici tânăr, nici bătrân, nici pe val, nici sub el, nu sunt în gaşcă, nu sunt o pleaşcă, sunt unul din cei care au ales să-şi câştige existenţa făcând filme.
Vă scriu pentru a vă spune public că aveţi dreptate: regulamentul concursului CNC e ciuruit în multe locuri şi există indicii că se fac mânării cu duiumul.
Nu contează că regulamentul a fost propus şi impus chiar de grupul pe care îl reprezentaţi, nu are importanţă că problemele nu ţin de interpretări, ci de formulări defectuoase şi e irelevant faptul că, uneori, chiar cavaleri neprihăniţi din noua gardă s-au folosit de ele ca să-şi vâre în desagă. Important e că, după ce vi s-a dat la gioale, aţi sesizat chestiunea şi apreciaţi că rezolvarea ei imediată a devenit prioritate zero.
Scrisoarea pe care aţi făcut-o publică m-a lămurit de ce nu prea vă interesează strădania unora de a obţine mai mulţi bani pentru singura artă interpretativă sau industrie din România care nu primeşte nici măcar un leu din bugetul statului şi de ce vă lasă rece tentativa de a crea stimulente fiscale pentru o cinematografie care, în lipsa lor, va sucomba.
Dumneavoastră sunteţi un om calculat şi porniţi cu interesele mai mărunte, imediate şi, dacă se poate, personal(izat)e. Cu o argumentaţie perfect corectă, stârniţi încă o bălăcăreală, puneţi tunurile pe ministru şi îl lăsaţi să creadă că e suficient să dea pe câţiva afară şi să cârpească un regulament pentru ca lucrurile să se îndrepte. Iar dacă de concurs s-ar ocupa nu CNC, ci "Asociaţia Recenţilor Câştigatori la Cannes", de exemplu, iar în comisie nu s-ar mai strecura impertinenţi cu alte păreri şi gusturi decât ale dumneavoastră, totul ar merge uns în cinematografie.
Când v-am întâlnit la Senat, la discuţiile recent deschise pentru a încerca schimbarea în bine, am sperat că v-aţi hotărât să faceţi uz de nume şi prestigiu pentru a întoarce privirea guvernanţilor spre cinematografie. Acum mi se pare că doriţi mai ales să atrageţi atenţia asupra persoanei dumneavoastră. Şi bine faceţi, domnule Mungiu, că nu pierdeţi timpul. În curând, s-ar putea să se găsească vreun (şi mai) tânăr cineast care să vă spună că vi s-a uscat Palma, aşa cum unii dintre tinerii (încă) dumneavoastră confraţi îl iau peste picior pe Nae Caranfil, aşa cum generaţia mea striga după Dan Piţa că i-a năpârlit leul, iar generaţia lui se făcea că nu ştie că Liviu Ciulei şi Mircea Mureşan au câştigat premii la acelaşi Cannes la care vă închinaţi şi dumneavoastră. De Gopo încă nu s-a luat nimeni, pentru că el a desenat, nu-i aşa, premiile la care ne uităm cu drag.
Apropo, vă rog insistent să-i daţi peste mână lui Tudor Giurgiu. Individul e aproape de a uni breasla prin festivalul şi premiile lui, aşezând alături veterani şi pifani, plebei şi corifei. Învăţaţi-l cum se procedează româneşte: sub pretextul înnoirii şi al luptei contra mediocrităţii, fiecare nou val are datoria să le bage la fund pe celelalte.
Domnule Mungiu, sunt şi acum sub impresia filmului pe care l-aţi născut. Despre dumneavoastră, pot spune doar că îmi amintiţi o vorbă pe care bunica mea mi-o spunea des în copilarie: "Fereşte-te de iacobini!".
Cristian Comeagă, producător de film
|