|
vad ca treci la atac personal, si e pacat sa incepem aici o infruntare armata, pentru ca textul pe care l-ai adus era misto, chiar daca nu l-ai inteles deloc. Si iata de ce:
zici ca nu e amintit scopul experimentului:
"Joshua Bell playing incognito in the metro station was organized by the Washington Post as part of an social experiment about perception, taste and people's priorities. The questions raised: in a common place environment at an inappropriate hour, do we perceive beauty? Do we stop to appreciate it? Do we recognize talent in an unexpected context?"
asta ce-o fi?
la partea cu eticheta: nu ma refeream la o campanie serioasa care sa anunte acel concert al marelui X la metrou, pentru ca asta ar fi contrazis insusi experimentul - de a se plasa totul intr-un context cu totul impropriu, neasteptat. Nu ar mai fi existat surpriza. Eu vorbeam de un simplu afis. Dar nu conteaza.
faptul ca te-ai uitat la filme chiar si trase cu camera iar nu functioneaza: te-ai uitat la ele tocmai pentru ca auzisesi de ele, era nu stiu ce regizor sau luase nu stiu ce premiu. Adica INVERS decat experimentul discutat aici. Iti propuneam situatia in care nu ai fi stiut de Tarkovski nimic, nici de Calauza, si l-ai vedea prima data in conditiile descrise.
(nu mai comentez ca te lauzi cu profesionalismul si cultura ta in domeniul filmului si bagi o asemenea afirmatie)
so: argumentele tale cum sunt? Eu nu vad nici un dram de logica, doar ambitia de a avea dreptate cu orice pret.
de nickul meu nu te lega, a fost un topic special pentru asta, ai ratat momentul. Si las' ca nici al tau nu straluceste, Gingis-hane. Nici pe PSP nici pe camcorder.
|