yes, we agree to disagree
din punctul meu de vedere, daca un film reuseste sa-mi transmita o emotie frusta, neprelucrata, chiar si prin intermediul unui singur personaj, nu are cum sa fie un film prost. ca prestatia respectiva e venita fie din cursurile de actorie, fie din experienta de viata, e joc secund
nu e un film sofisticat..nici ca poveste, nici ca regie. mi se pare un film onest, one single way, despre un om care incearca sa-si refaca viata. ca poti empatiza cu el sau nu, e alta discutie. cred ca exigentele in cazul asta, au fost putin prost plasate. nu poti comenta un meci de box ca si cum ai comenta patinaj artistic, sa te plangi ca piruetele nu au fost executate corect. povestea asta simpla, putea fi facuta doar in modul asta. orice smekerie vizuala, ar fi dat intr-o zona kitsch.
e vorba de o poveste americana. so what? asta inseamna ca nu mai pot vedea fat city-ul lui huston sau ca nu mai pot citi hemingway sau cheever?