Originally Posted by illotempore2002:
Cei doi sfarsesc in a se conforma cu totul: el accepta o cariera corporatista odioasa pentru a ramane in zona de confort (psihic si financiar)
|
se pare cã nu ne referim la acelaºi personaj. n-am zis vreun moment cã ambii Wheelers ar fi nonconformiºti. doar ea. celãlalt nonconformist e fiul vecinilor, punct cheie în dramaturgia filmului, trecut cu vederea de unii, se pare.
Originally Posted by illotempore2002:
apoi, ca sa faci un film despre o relatie, trebuie ca acea relatie sa fie cu totul atipica. aici nu e nimic atipic. pt ca daca e sa fim sinceri, subiectul relatii este foarte putin ofertant. toate sunt aproape la fel si toate sfarsesc la fel.
|
dimpotrivã. e cel mai ofertant posibil. se pot sfîrºi în mii de feluri relaþiile.
nu trebuie sã fie obligatoriu atipicã pentru a ieºi un film bun. dacã e tipicã are avantajul cã mulþi se vor regãsi în ea. iar filmul îi poate face sã conºtientizeze cît de grave sunt lucruri care trecînd neobservate, par normale. exemplu: rutina, îmbãtrînirea (mentalã, nu neapãrat fizicã), încetarea de a mai visa, uitarea de planurile ºi dorinþele din tinereþe, din pricina responsabilizãrii etc. aº zice cã a trata o relaþie tipicã dã un caracter de universalitate filmului.
ºi mie pe mine mã atrag în general mai mult filmele cu relaþii atipice, pentru cã restul tind sã cadã în cliºee (mai ales cele americane). de aia am simþit sã notez cînd mai apare vreo excepþie.