|
E foarte adevärat cä lipsa generalizatä a scenariilor profesioniste si de calitate e una dintre probleme. Tot necazul porneste de la lipsa unei scoli de scenaristicä. O descopär cu atât mai concret în ultimii doi ani, de când e Collins student acolo, si vine acasä disperat; "Dom'ne, eu m-am dus la scoala aia sä învät, si nimeni nu ne învatä nimic!" Toti o freacä, povestesc, stau la taclale, sau nici mäcar - stau acasä si-si iau salariile nerusinat de mari. Singurii care mai miscä ceva sunt Vali Drägusanu, care e foarte organizat si încearcä sä impunä un sistem, si Tudor Voican, care desi abia a venit si încä nu are experientä, practicä o comunicare interactivä cu studentii, care are toate sansele ca, în timp, sä dea roade. Da-n rest... vai si-amar!
E incredibil cum niste pretinsi "profesori de dramaturgie" nu constientizeazä faptul cä scenariile nu sunt sonete, sonate sau acuarele... Sunt mai degrabä edificii, opere arhitecturale. Ca sä înveti sä scrii scenarii, trebuie obligatoriu sä treci prin douä procese:
- sä studiezi intens, activ, creator, un munte de bibilografie, si mai veche, si mai nouä, s-o conspectezi, s-o asimilezi, s-o aplici...
- sä scrii cât mai mult, si fiecare scenariu sä-l toci märunt, sä-l reiei, sä-l refaci, sä-l cultivi... Un scenariu nu se scrie peste noapte, la libera inspiratie - se construieste încet, pe parcursul a luni si chiar ani de zile... Asta e specificul domeniului, n-ai ce sä-i faci! In dramaturgia de film nu-i ca-n muzicä, sä aparä un Rouget de l'Isle si sä scoatä «La Marseillaise» într-o noapte de inspiratie divinä! Cine se amägeste cu naivitäti de-astea, mai bine sä scrie rondeluri pentru "Albina".
|