|
Ideea e a ta, Lezule.
Din conversatia cu Ioana Flora, am înteles clar cä asemenea sensuri ascunse nu se urmäreau. Ana-Violeta este ceea ce se vede cä este. Un exemplu de argument care-mi vine în minte: Ioana explica la un moment dat: "subiectivele Anei aratä foarte multe detalii (de gesturi, de vestimentatie a celorlalti), pentru cä ea e obisnuitä sä le observe la toti oamenii, ca sä-i manipuleze."
Deci, nu e nimic mistic, magic sau fantastic la mijloc.
DAR...!
Ipoteza nu e exclusä - în acel plan superior al metaforelor, sensurilor create de la sine, etc., propriu artei de foarte bunä calitate (care dobândeste o viatä proprie).
|