Leonard a scris:
Quote:
|
Lars von Trier este regizorul meu preferat pentru cele 3 filme de el pe care le-am vazut: Europa (facut in 1991 si care "incalca" toate regulile principiului Dogma aparut ulterior, cu exceptia regulilor 8 si 9), Breaking the Waves, dar in primul si in primul rand Dancer in the Dark. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cand am iesit de la cinema de la acest film. Stiu ca multi care l-au vazut n-au simtit nimic, si li se pare o manipulare. Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om. Mi se pare explicabil ca acest film sa nu placa majoritatii celor care l-au judecat cu creierul. De fapt nici nu e vorba de "a placea" sa "a nu placea". E vorba de a experimenta niste senzatii unice.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.
|
@Leonard,mi se pare ca lumea il judeca nedrept si superficial pe Lars von Trier.
Mi-a placut "Dancer in the dark" Bjork a facut un tandem exceptional cu Deneuve,iar von Trier are un fel unic de a sonda personalitatea feminina din punct de vedere spiritual in general.Coloana sonora de exceptie la fel si suspence-ul creat si stilul care e unul original.Il voi revedea ,desi imi creaza o stare de angoasa claustranta,ca si cum eu as fi tipa oarba din film,o compasiune viscerala!
http://www.imdb.com/title/tt0168629/
"Breaking the waves" e o capodopera.
http://www.imdb.com/title/tt0115751/
Scene chiar tragi-comice,tratate cu un umor din topor,la care nu stii daca sa razi sau sa plangi.Stellan Skarsgard e unul din preferatii mei,asa ca a fost o placere naturalista sa-l vad gol
Emily Watson e atat de Bess herself,joaca cu tot sufletul cum spunea un ziarist, si ar fi meritat un Oscar cu siguranta,oricum o prezenta de neuitat..Actritele alese de von Trier mi-amintesc de ciudatenia actritei fetis a lui Ingmar Bergman,Liv Ullmann,nu frumoasa ,dar atat de interiorizata.Penultimul capitol din film care e cheia filmului,"Bess's sacrifice" mi-aduce aminte de o povestire a lui Voltaire(parca"Candidul" )si de Maitreyi a lui Eliade: amandoua se sacrifica,dezonoreaza,tortureaza cumva fizic pentru dragostea lor in final.Scenele sunt filmate minunat,patina aceea de vechi( ca spunea cineva de filmatul pe pelicula,o idee de areprezenta frumusetea artistica bruta) ,imaginile care anunta capitolele si cantecele hippioate fac o atmosfera care transpare dincolo de ecran spre spectator,e ca un alt spatiu,o alta dimensiune care te absoarbe.Finalul cu motivul clopotnitei(cumva fatidice,fara clopot) si al justitiei divine si nedreptatii meschine a oamenilor se regaseste si in alte filme de acelasi regizor.Von Trier e foarte complex,nu e un moralizator,e un metafizic prin excelenta, si nu poate fi descris in doua fraze.Poate ca are si filme mediocre,dar cu siguranta acestea sunt deosebite.
Sunt fan.
*Despre Dogma: unui regizor de exceptie i se iarta si excentricitatile si lumea n-ar fi evoluat daca anumite minti luminate n-ar fi luptat impotriva curentului.Si Noul Val a fost un spirit de fronda la adresa filmelor comerciale si glamouroase de la Hollywood.Si cum spunea Ricuta,orice curent artistic naste altul,e o evolutie in sine perfect normala.