Da-Priceputule!
Ingratä-i situatia în care m-ai pus... Cum sä-ti räspund, astfel încât unii sä nu mä acuze de subiectivism? Sä trecem peste asta - e de la sine înteles cä un comentariu atât de favorabil mä bucurä.
Cred cä, în esentä, as avea de spus urmätoarele:
- Ai înteles just toate intentiile mele, dar atitudinea ta pozitivä e prea binevoitoare: am senzatia cä
finalizarea lor îti place mai mult decât mie - desigur, fiindcä numai eu stiu cu precizie ce aveam în minte, si deci pot aprecia cât de departe (în jos) am fost de realizarea acelor deziderate.
- Dacä nu sunt de acord cu unele dintre observatiile tale, e irelevant: e vorba numai de câteva detalii, strict discutabile, si poate cä la rândul meu gresesc, din subiectivism (de pildä, dezvoltarea atât de amplä a personajului lui Auricä si a familiei lui...) Adevärul e cä si tu i obiceiul sä apreciezi filmele prin prisma propriilor tale gusturi (la modul "eu as fi fäcut asa" - ca la Sitaru, de pildä; sau, aici, sugerând distribuirea lui Eugen Cristea si Puiu Lazär invers, în roluri; înteleg motivul, dar sunt decord cu el doar partial), deci, e greu de stabilit cine are mai mare dreptate.
- Da, secventa coaserii s-a dorit o replicä la acel subiectiv din
"Toba de tinichea" (cu deferenta cuvenitä).
- Am mizat mult pe improvizatie; cu monstrii sacri, a mers; cu amatorii, a fost o loterie - de exemplu: replica "Am destui... sä tot am", a lui Alex Conovaru, 100% spontanä (ca räspuns la întrebarea lui Papaiani, la fel de improvizatä, chiar la cadru: "Da' tu câti ani ai, mä?"), a reusit; în schimb, "Imi dau lacrimile", a lui George Dobre (imediat dupä "...neînvinsä-i dragostea, mämicä!"), picä într-adevär cam în plus.
- Secventa drumului cu cäruciorul prin curtea spitalului e marele meu regret; nu pot sä-mi iert c-am ratat-o în halul äla. Mä uit acum la ea, mi-e super-evident ce-as fi avut de fäcut ca sä iasä ca lumea, si mä tot întreb: "Doamne, unde mi-a fost capul...?"
Ar mai fi multe de spus, poate la viitorul forumeeting nu mai fugi dupä vizionare, si conversäm acolo, pe larg...
(Cine stie, s-ar putea ca vocatia ta sä fie analiza de film, nu dramaturgia - desi observatiile tale la
"Pescuit sportiv" nu m-au convins deloc, cum am si dat de înteles, prin täcerea-mi; culmea: ai fost mult mai critic fatä de acel film, pe care eu îl consider incomparabil mai bun decât
"Neînvinsä-i dragostea"!)