[Se7en]

Mah baieti. Am vazut si eu filmul lui Mihnea Columbeanu. Si in cel mai nepupincurist, nepupanbotist si nepupantrompist fel pot spune ca filmul mi s-a parut bunuþ. Bineinteles indraznesc sa pun asta in cârca uneori exageratelor mele perspective in pretentiile unui film pe care acesta poate ca nici nu le are. Dar asta e, asa imi place mie sa fac asta, de vreme ce am curajul sa vad partea plina a unui pahar ce uneori e descurajant de gol. In fine, nu asta e si cazul lui "Neinvinsa-i dragostea" unde goliciunea e mai degraba una predominant epidermica si nu neaparat "paharicã". Trecem.
Pentru inceput: nu fac cronica, ci mai degraba o elucubratie. Un bla bla, pe care unii il veti gasi ridicol, iar altii cel mult...existent.
Bun, pentru inceput as vrea sa remarc o chestie. Dana Magdici cred ca e pe moment cea mai frumoasa, sau era prin '94, cea mai frumoasa deci, actrita romanca pe care am vazut-o intr-un film romanesc. Ok, ar mai fi si Iulia Verdeº dar mnoh... u know, e inca studenta ... bla bla, Dana Magdici cred ca la vremea cand se turna Neinvinsa-i Dragostea terminase deja actoria. Ok, enough macho talk, let's talk uhm... business.
Filmul, deci, se ocupa de evolutia in timp si spatiu a unei individe "Magda", nou iesite de sub regimul protectionist-tachimurist a lui nea' Nicu, ce incearca disperata, cuprinsa de valul libertin, capitalist, americanesc etc. sa isi puna in aplicare "liber-cugetãturile" prin a-si serba cum se cuvine majoratul. Stiti la ce ma refer, bautura,chef, sex etc. Ma rog la ultima sectiune, cu prietenul din armata daca se poate. Si bineinteles ca nu se poate, si de aici incepe toata trebãluiala. Acuma chestiuea de substrat a filmului e complet alta. Este vorba despre actul sexual care poate aduce la viata. Uhm... poate aduce la viata? Eu cred ca metaforic da, poate. Prin necrofilie ca in film? Cred ca c-o sansa de unu la un milion... uhmm...miliard...trilion... In fine, ideea e ca METAFORIC se poate cu o sansa mult mai mica si aia e tot ce conteaza. Lasand insa la o parte latura mai mult sau mai putin verosimila a ideii filmului, as vrea sa ma concentrez asupra lucrurilor mai practice din el. In primul rand replicile din film. Spre deosebire de vomitaturile afectate din unele aberatii celuloidale mai recente gen "Dincolo de America" si, intr-o mai mica masura aberatie, "Nunta muta", dialogurile in "Neinvinsa-i Dragostea" sunt decente si credibile... pana la un punct. Pana cand unul dintre personaje indiferent de varsta e in stare sa ofere fara incetare si cu o eterna gratie replici peste replici de o usturime si de o acuratete impresionanta. Atunci deja iti dai seama ca nu mai privesti un caracter pe ecran, ci un scenarist care isi pune propria dibacie verbala in gura unor perosnaje ce majoritatea poate ca n-ar fi in stare de asemenea replici niciodata. Iar astfel de replici fatale, taioase si "pe sub maneca" ies atat din din gura Bunicului Onanist cat si din gura celor doi minori ai filmului. Daca da un farmec special filmului? Da, dã, dar e ca si cum ai auzi cate un personaj spunand un banc la fiecare replica. Iar asta pentru ca in jmecheria lor, replicile sunt pana la urma amuzant si bine scrise, chiar daca nu neaparat realiste. O alta chestie care m-a frapat este atomsfera tipica dintr-o zona urbana romaneasca imdiat dupa '89, aceea foame si nebunie care plutea in aer dupa lucrurile americane, dupa moda si ispitele noilor trenduri, in timp ce altele mai vechi gen armata obligatorie isi provoaca propriile consecinte. Consecinte care se vad de altfel de-a lungul intregului film. Magda isi serbeaza ziua fara compania prietenului ei, are o epifanie erotica in care se dezabraca complet in fata invitatilor printr-un striptease lasciv, incearca sa se dezvirgineze cu un vechi amic ca apoi sa fuga de la petrecerea ei, sa lesine pe strada, sa ajunga la morga ca acolo sa fie dezvirginata de medicul legist. Ca apoi sa-si revina in simturi de acest prea viril medic legist si sa inceapa apoi sa imprastie in jur uimire si groaza printre cunostinte si prieteni cu un adevarat aer mesianic. Si mesianica practic ii este intreaga poveste de la "viol" pana la finalul filmului. Atingeri uimite de gloate hasidice la vederea ei iesind din morga pana la seria ei de iertari si gratieri in jur, de la prietenului ei ce nu a putut veni la ziua ei, pana la "invietorul" sau transformat la final dintr-un necrofil scarbos, intr-un tip de treaba ce s-a lasat purtat inconstient de soarta, permitand penisului sau sa dea nastere primului mesia feminin. Si cum poate o Mesia femeie sa se asemene lui Isus ce a fost crucificat, decat prin a suferi un travaliu poate la fel de teribil dar potrivit unei femei: un viol si o dezvirginare simultan. Interesant... :w00t:
O alta treaba care m-a lovit cand vedeam filmul a fost sentimentul de "am mai vazut eu chestia asta pe undeva". Si asta s-a intamplat cand vizionam revoltat o sesiune de masturbare a Bunicului, si zicand in sinea mea: stai ca stiu! A daa! "Little Miss Sunshine"! Si acolo bunicul familiei avea asemenea sesiuni private, numai ca acolo acestea pareau poate mai naturale si de aceea cred ca mi-au trezit atunci mai degraba curiozitatea si nu revolta. Si atunci am ajuns sa realizez pionieratul lui Mihnea creând asemena personaje ce probabil puse intr-un context potrivit, ar putea exista si in realitate. Mihnea Columbeanu a facut "Neinvinsa-i Dragostea" in '94, Jonathan Dayton si Valerie Faris si-au expus copia abia in 2006. So, who's The Wright Brothers? Exact, Mihnea.
Ca si concluzie pot spune ca filmul nu este deloc slab ci doar ciudat. Ceea ce au facut generatii mai fragezi de dinozauri vechi din industria filmului romanesc m-au lecuit definitiv de relativism in gusturi. De acum inainte, ORICE film e mai bun decat un "Dincolo de America" iar "Neinvinsa-i Dragostea" nu face exceptie. Problema cu el este una singura: nu ia in serios chestiuni de o maxima gravitate pe care filmul insusi le ridica. Personajele sunt prea ºugubeþe, iar drama lor este prea caragialesca pentru un film cu scene de un erotism uneori halucinant gen Gaspar Noé, si de motive spirituale si metafizice care ar face un eseist francez extatic pana la orgasm, daca tot veni vorba.

Cat despre Almodovar as putea sa zic atat: oricum ar intoarce-o pionierii, pionieri raman. Iar cand filmul lui o ajunge sa fie mare, gras si frumos, n-ar strica ca intr-o zi sa vina prin Bucuresti si sa-i dea o prea-meritata bineþe maestrului Columbeanu.