|
Un procedeu cinematografic trebuie folosit astfel încât sã-l ajute pe regizor sã transmitã ce are de transmis, iar pe Specator sã înþeleagã ce i-a fost transmis. Este vorba, la modul general, vorbind despre comunicare, de codificarea ºi decodificarea mesajului. Nu intru aici în detalii academice, gãseºti în cãrþi. Procedeele cinematografice nu trebuie sã fie observate de cãtre Spectator, trebuie sã fie discrete,
nu trebuie sã i se vâre în ochi, sã i se spunã, mã, idiotule, tu nu ai auzit de acest procedeu ? E cel mai în vogã, de ultimã orã, îl folosec toþi marii regizori, urmeazã ºi tu UNATC-ul, sã pricepi ! Numai cã, regizorii români nu fac filme pentru spectatori, cam asta e problema. Sitaru n-a bâþâit camera pentru ca sã-l facã pe spectator sã priceapã mesajul, ci pentru cã aºa a învãþat la ºcoalã ºi a vãzut cã face regizorul cutare. Miºcãrile aparatului când personajul se aflã la volan ºi trece prin gropi, sau este la manºa unui avion ºi se prãbuºeºte, nu vor deranja pe nimeni. Dar sã filmezi din mânã, ca ºi cum camera s-ar afla în ochii personajului, iar acestuia îi joacã þeasta ca pe arcuri, e altceva. Nu e vorba de buget redus ºi de imitarea veridicã a miºcãrii capului.
Dacã vrei, facem un studiu. Ne ducem la cinematograf ºi dãm fiecãrui spectator câte un chestionar, sã vedem cine a apreciat bâþâiala aparatului ºi pe cine a deranjat.
Dar unghiul subiectiv nu se rezumã doar la miºcarea aparatului.
Pentru cã nu te-ai pliat pe textul meu, te (vã) întreb punct cu punct:
1.Nu era mai corect ca începutul sã fie filmat din exterior, de lãngã maºinã, unde Mihaela îl aºtepta pe Mihai, fãrã sã bâþâie aparatul?
2.Pitbull spune cã prostituata stã la pândã în pãdure, iar cei din maºina care vine îi pot deveni victime. Am înþeles eu greºit ? Aþi avut aceeaºi senzaþie ca Pitbull? Credeþi cã scenaristul a avut în gând aºa ceva?
Din pãcate, trebuie sã mã retrag, nu mai pot continua acum.
|