[PoliFanAthic]

Fac din nou pe desteptul si deschid un topic inainte sa-i vina vremea, dar considerand ca va avea macar un mic cuvant de spus la Oscaruri, poate nu e chiar total lipsit de sens si rost. Atentie, contine cateva spoilere.

Am citit cartea acuma cativa ani, in vremurile de liceu, si a fost o experienta decenta, dar departe de una memorabila. Ca toate cartile de scoala, am disecat-o pana la ultima celula, dar cam tot ce mi-a ramas mie este problematica centrala a cartii, anume "die Schuldfrage des deutschen Volkes" (adica poporul german si problematica vinei din timpul razboiului). Din acest motiv am fost sceptic inca de prima oara cand am auzit ca americanii s-au pus sa faca un film din aceasta carte, caci tema centrala a cartii nu putea decat sa sufere de pe urma interveniei unui Hollywood care cauta sa dea verdicte, nu sa cantareasca argumente.

Prin urmare Hanna Schmitz devine un personaj numai bun de controversa, iar cu exceptia catorva scene, este izolata de dramatica intrebare cu care o confrunta lumea. Nu tin sa discut despre prestatia lui Kate Winslet, care este onorabila, dar imi exprim dezamagirea pentru felul in care este tratat personajul - chiar daca un contur exista la ceea ce ar trebui sa vedem.

Frustrarea imi este cu atat mai mare cand aud niste englezi afisand un accent nemtesc si rezolvand astfel problema limbii. Cum sa nu ma irite cand vad ca jumatate din actori sunt de fapt nemti, dar filmul este in engleza ?!

Stephen Daldry este un regizor iscusit, care creeaza o atmosfera patrunzatoare (daca nu chiar "melo") in momentele cheie, dar in mod potential filmul acesta nu trebuia sa fie despre atmosfera, ci despre o realitate crunta pe care nu o poti spala oricate coloane sonore ai pune peste ea - si nu ma refer la Holocaust, cat la urmarile sale asupra psihicului poporului german. Intr-un fel acuzele ca filmul o disculpa (sau macar ca o prezinta intr-un mod foarte iertator) pe Hanna sunt corecte, mai ales la ce contrast este creat in timpul procesului intre ea si celelalte acuzate, dar cam acolo se opreste corectitudinea unei asemenea afirmatii.

Ah, in fine. The Reader nu este un film foarte rau, doar ca atunci cand te apuci sa compari filmul cu cartea (in general), si mai ales o carte pe care ai analizat-o capitol cu capitol (in particular) speri sa vezi mai mult din ceea ce te-a fascinat si mai putin din ceea ce o face mediocra.