|
Nicky Opritescu era un personaj contradictoriu... Un regisor foarte slab, dar un profesor excelent, si un om de caracter. In 1979, am väzut "Vis de ianuarie" - Iures încä nu era "fetis", rolul de-acolo (Liszt) a fost debutul lui absolut pe ecran, aläturi de Gabriela Cuc si Gelu Nitu. Filmul era atât de prost, încât în analizä am scris: "Lui Nicolae Opritescu nu trebuie sä i se mai dea voie sä facä film!" Peste vreo lunä, întâmplätor, ne-am cunoscut. Am fäcut cu el câteva sedinte de pregätire pentru admitere. N-a vrut sä-mi ia nici un ban, motivând cä Lucian Bratu, preparatorul meu principal, mä pregätise perfect - el, Opritescu, doar ajustând anumite detalii ca sä mä prezint conform cerintelor pesonale (su subiective) ale examinatorlor, prilej cu care am constatat cä avea un talent pedagogic mai mare decât al întregii catedre de regie la un loc. La un moment dat, spunându-i cä nu väzusem nu stiu ce film important, s-a supärat: "Mai bine nu te duceai la «Vis de ianuarie», si-l vedeai pe ästa!" Recunostea franc esecul filmului - lucru pe care altii nu l-ar face nici bätuti!
|