[Pitbull]

"Bolt" - Superputerea unui câine este...
...loialitatea!

S-ar putea sã parã un truism prãfuit ºi lacrimogen, dar numai dacã ai avut vreodatã un câine (ºi, eventual, gripã - ca sã-l vezi cum nu se miºcã de lângã tine, din pat, ºi cum te linge întruna, ca sã te vindece), poþi fi conºtient cât de imuabil e acest sacru adevãr - ºi, implicit, ce simplu ar fi sã fie compromis într-un film de douã parale...
...Ceea ce, slavã Domnului, nu e cazul cu filmul de faþã - pe care nu ezit sã-l declar animaþia Pixar a anului. Splendidul "Wall-E" mi-a umplut pentru o sãptãmânã bateriile cu optimism ºi bunã-dispoziþie, dar "Bolt" a fãcut mai mult decât atât... Cred cã nu mi s-au mai umezit ochii la o animaþie de la "101 Dalmatians"...
Performanþa porneºte, cum era ºi firesc, de la scenariu. Ca sã fim mai ortodocºi decât Carabãþ, sã vedem exact care-s premisele de pornire:
- DACÃ un câine, loial stãpânei sale cu preþul vieþii, joacã alãturi de ea rolul unui superdog într-un serial TV de acþiune?
- DAR DACÃ, pentru a juca bine (cã de - e câine, n-are imaginaþie!), e fãcut sã creadã cã totul e real (inclusiv super-puterile lui)?
- ...ªI DACÃ, rãtãcindu-se accidental, câinele nostru trebuie sã facã faþã lumii reale (ºi eului sãu real), ca sã-ºi regãseascã stãpâna?
Plecând de aici, Dan Fogelman ºi Chris Williams au construit un scenariu beton, cu o structurã dramaturgicã solidã ºi articulaþii naraticve precise ºi flexibile - dar, în primul rând, inteligent, urmãrind un sistem dens de sensuri: lumea vãzutã prin ochii unui câine, diferenþele dintre fantezie ºi realitate, rolul publicului în orice proiect de divertisment ºi, în primul rând, ideea principalã: aceea cã adevãrata superputere a unui câine este fidelitatea - concluzia la care ajungem urmãrindu-l pe micul ciobãnesc american Bolt de-a lungul drmului sãu iniþiatic, de la New York (unde a ajuns lada în care cãzuse accidental) pânã înapoi la Hollywood. Procesul autodescoperirii este paginat de scenariºti cu ingeniozitate ºi umor, mai ales în inspiratele momente-cheie când cãþelul superstar descoperã fenomene banale ca vulnerabilitatea ("Îmi curge ceva roºu din labã!" / "Da, e sângele, ºi locul lui e în tine, nu afarã!") sau foamea: "Ce se-aude? Ce simt? M-ai inoculat cu ceva!" / "Nu, fraiere - îþi cântã maþele!"), în repetatele confruntãri cu imaginea lui publicã, acum despuiatã de orice sens, sau în întâlnirile cu fanii (admirabili, în special, porumbeii de pe parcurs), dintre care unul (hamsterul Rhino) îi va deveni susþinãtor. Ce-i drept, toþi banii îi face cinic-sentimentala mâþã bagaboantã Mittens (voce, Suzy Essman - ºi meritã s-o amintim ºi pe Mihaela Rãdulescu, într-un dublaj admirabil, plin de umor miºtocar-siktirit), care din duºmancã batjocoritoare, apoi ostaticã sfãtuitor-sarcasticã, devine cea mai devotatã prozelitã a eroului (cã tot veni vorba - la figurat... ºi la propriu! - post-sincronul lui Virgin Ianþu rãmâne cam convenþional, alternând între cabotinãrii ºi falseturi, aºa cã tânjim în continuare dupã glasul original al lui Travolta, cu cãldura lui inconfundabilã).
Acelaºi Chris Williams, alãturi de Byron Howard, semneazã ºi regia, valorificând adecvat toate valenþele scenariului - cu o creativitate plasticã ºi narativã care face toþi banii. Se remarcã modalitatea de a rezolva cea mai mare provocare a filmului - problema ivitã în urma trucului introductiv, care constã în arh-rãsuflata deschidere a acþiunii la nivelul filmului din film. Evident, nu avem motive sã bãnuim nimic (în fond, suntem la un desen animat pentru copii de ºcoalã), aºa cã ne lãsãm duºi de valul super-acþiunii (grafiatã, decupatã ºi montatã excelent!), pentru a peste cinci minute sã ne trezeascã la realitate fatalul: "Cut!" (adicã: "Stop!") - trezindu-ne un sentiment de veritabilã frustrare circumspectã: dacã era doar un film, ce-ar putea sã ne ofere în continuare? ªi, din fericire, "Bolt" nu se-ncurcã - oferã, în continuare, o traversare a Statelor Unite spectaculoasã în prozaismul ei satirizat duios ºi precis (mai ales prin procedeul hãrþilor turistic-infantile cu pop-up-uri mai comice decât se doreau).
Dacã ar fi ceva de reproºat... sau, mai bine zis, întrucât tot este ºi ceva de reproºat, aceasta e opþiunea tipologicã asupra câtorva personaje: fizionomia eroului, deºi mobilã ºi expresivã, rãmâne totuºi cam seacã, ratându-ºi în bunã parte resursele sentimentale (deºi nu ajunge nici pe departe spre sterilitatea rubicond-antipaticului Po din "Kung-Fu Panda"), iar dintre personajele umane nu lipsesc perele obeze fãrã sare ºi piper care tot încearcã sã satirizeze sedentarismul tembel al americanilor, ºi încã din "Wall-E" deveniserã exasperante.
În schimb, e indubitabil cã dupã cretinãtatea "Journey to the Center of the Earth" ºi voma "Scar 3-D", avem în sfârºit ºansa unui film stereoscopic care sã se justifice! Imaginea în relief înceteazã sã mai fie doar un truc ieftin, investind povestea cu stil ºi perspectivã (ºi nu numai la nivel optic). Era ºi timpul...!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
23 decembrie, 2008, h. 22:00-22:45
Bucureºti, România