|
"Semnului sarpelui" de Mircea Veroiu.
recunosc ca in momentul in care trebuie sa ma uit la vreun film romanesc din vremea comunistilor de care n-am auzit, ma pregastesc psihologic si in alte feluri ca sa lansez sarcasme la adresa tampeniilor cu pretentii de "autor".
Numai ca aici nu a fost cazul de unde si surpiza considerabila pe care filmul o creaza. ba chiar m-am mirat ca cenzorii au permis, nu vreo deviere de la linia oficiala, ca nu e nici vorba de asa ceva, ci pur si simplu psihologii complexe, adica oameni. primarul comunist, jucat de Diaconu nu urmeaza calea ortodoxa pentru a elimina banditii din sat, apeleaza la relatii, se aliaza cu o chiabura; personajul lui Visan, unul din banditi are o latura umana, care il face pentru moment simpatic: are o nevasta nebuna pentru care manifesta un atasament curios, dar uman.
Atat m-a surprins filmul asta incat trec cu vederea nenumaratele defecte, pe care in alte conditii nu le-as fi iertat: am senzatia ca veroiu lasa unele scene neterminate si le sugereaza finalul in secventele urmatoare (o tehnica a elipsei nemetrizata?), plus teatralismul unor scene.
Din nefericire, filmul romanesc din vremea lui ceauescu va fi judecat in functie de circumstante, pentru ca daca ar fi sa fie asezat langa productiile internationale ale vremii....nu mai comentez.
|