Crimele impotriva satului romanesc incepusera chiar din 1946. Citez dintr-o carte-document, scrisa de Cicerone Ionitoiu.
“Groaza intrase în þãrani, pe bunã dreptate, deoarece în multe pãrþi s-au produs crime. Pe 9 Aug.1946 a fost împuºcat Gheorghe Mihai, omul satului Vâlsãneºti ajuns avocat ºi venit sã le vorbeascã consãtenilor la Piteºti. A fost omorât în Tribunal, acolo unde ar fi trebuit sã se împartã dreptate ºi aceasta s-a fãcut în timp ce pe trotuar se afla Constantin Doncea ºi Nicolae Ceauºescu cap de listã la comuniºti, în jud. Argeº. ªi cu aceastã ocazie au mai fost morþi ºi þãrani numeroºi rãniþi. La Suceava, în celãlalt colþ de þarã fusese omorît în casã TraianÞãranu,pe l9 Iunie 1946, fiindcã îl gãzduise pe Ion Mihalache ºi pe ziaristul american Ruben Markam”
“Cotele au fost în aºa fel mãrite încât nu producea pãmântul cât trebuia sã predau. Obligativitatea de predare a laptelui Întrecea cu mult cantitatea pe care o puteam mulge dela cele douã vaci. De asemenea trebuia sã predau bovine ºi ovine pentru a acoperi cota de carne la care eram impus. Pentru a face faþã cumpãram de pe piaþã animale, la preþuri foarte mari. Sumele primite pentru produsele predate erau foarte mici, bani daþi în bãtaie de joc. De teama închisorii trebuia sã acopãr cotele impuse. Anii urmãtori au adus noi mãriri de cote ºi mai
drastice. In doi ani consecutivi, 1947, 1948 mi s-a luat tot grâul de la arie, fãrã sã-mi se lase vreun bob”
“Niciodatã moartea unui om n-a adus mai mare bucurie decât aceia a lui Stalin din 5 martie 1953. Dupã moartea lui Stalin, în aprilie 1953, în România se încearcã sã se stabilizeze preþurile care o luaserã razna ca în Cehoslovacia, Germania rãsãriteana, în toate tarile "surori". In România se recunoaºte cã datoritã industrializãrii forþate, producþia agricolã a rãmas în urma comiþându-se chiar abuzuri. Dacã regimul se vede obligat de rezistenta þãranilor ºi mai ales de atmosfera creatã dupã moartea lui Stalin, sã reducã cu 10% cotele obligatorii, în schimb agraveazã sancþiunile împotriva celor ce nu-ºi predau cotele la timp, mergând pânã la ridicarea pe loc a bunurilor casnice pentru acoperirea datoriei”
|