[Pitbull]

Pitbull,

Apropo. Frunzarind topicurile am observat ca ai lucrat sub bagheta dlui. Nicolaescu la unul dintre filmele mele preferate "Noi, cei din linia 1".

Sunt curios. De ce ati intrerupt colaborarea? Atunci aveai aceeasi impresie, ca filmele sale sunt slabe?

Am mai povestit astea, da' nu-i nimic, iatä un räspuns succint:
Pânä la "Osînda" (1976), îi fusesem fan neconditionat si idolatru. Apoi, treptat, am început sä observ cä obosea, se repeta, gresea tot mai mult, era tot mai plicticos... O vreme, am crezut cä trece doar printr-o pasä proastä, dar în 1984, când i-am fost asistent, väzând si cum lucra, m-am lämurit cä intrase într-un declin iremediabil. Isi pierduse vigoarea si prospetimea, care formaserä pojghita de atractie, sclipiciul înselätor al filmelor lui din 1966-1976; în lipsa formei, se vedea dureros de clar vidul fondului, cunoasterea foarte limitatä si superficialä a meseriei (strict la nivel pragmatic - de filmare; aproape deloc la nivel profund - de abordare artisticä, de continut). Totusi, încä-l mai credeam în stare sä facä mäcar filme de actiune acceptabile. Am fost socat sä väd, ulterior, cum declinul continua, atingând cote abisale: "Mircea" era groaznic de flescäit, nu mai avea nimic din vâna predecesoarelor sale similare, "Dacii" si "Mihai Viteazul"... Sau, mai apoi, "Punctul zero" - ridicol, plicticos, buimac, incomparabil cu "Cu mâinile curate" sau "Un comisar acuzä"... Deja, la "Triunghiul mortii", efectiv mi se fäcea räu, iar la "Supravietuitorul" mä zguduia râsu-plânsu'... (Vezi analiza, avem topicul filmului, aici, mai jos...)
Colaborarea s-a întrerupt din motive administrative. Mie mi-ar fi convenit sä stau permanent în echipa lui, fiindcä mä simteam foarte bine, ca asistent, în acel stil de lucru, dur, intens, epuizant. Mä stimula. Dar mä aflam în subordinea directä a Serviciului Programare, care repartiza asistentii si secunzii la echipe, si în continuare m-au plimbat pe la alte filme. Ca sä fiu asistent sau secund la ce filme voiam eu, ar fi trebuit sä le dau pachete de cafea si cartuse de "Kent" - adicä o chestie de care n-am fost în stare niciodatä (din principiu, din timiditate si din säräcie).
Pe de altä parte, as fi putut rämâne cu el si dacä mä cerea în mod special - si n-a fäcut-o, fiindcä e foarte naiv la oameni: îi vede prin ochelari deformanti, cu lentile reglabile. Era înconjurat de lingäi si periute (nu dau nume, cä oricum s-au pierdut în neant de-atunci), si-i prefera pe ei. Eu, în loc sä gravitez mereu prin jurul lui cu "Ordonati!", "Da, sä träiti!" si "Aveti dreptate, asa e!", täceam si lucram - asa cä nu mä prea observa. O sigurä datä l-am mai ajutat, trei nopti la "Coroana de foc" - asediul cetätii; era secventä de bätälie, si avea nevoie de echipä extinsä.