Originally Posted by illotempore2002:
Originally Posted by Lecart:
Cu franceza.. o lasam deoparte, ca vad ca m-am explicat degeaba.
***
Cauta unii morala in filme la fel ca adolscentii in pilde; chiar atat de rigida tre' sa fie judecata semantica a unui film; da' lumea se mai uita la film, sau doar interpreteaza ? 
Elemente si/sau motive similare in cateva filme conesciene NU inseamna ca sunt repetitivi. Burn After e mult mai lejer decat Fargo sau Lebowsky, pana si segmenteul Tuileries e diferit in felul lui. Coenii au o semnatura si personalitate - si se adreseaza unui segment de public, nici mie nu-mi plac toate filmele lor, dar nu-i vad repetitivi deloc. |
Burn after reading nici nu are ce cauta in aceeasi fraza cu Fargo sau No country for old men.....ele apartin distinct a doua categorii diferite de film, scenariu etc.
Cita StefanDo undeva pe aici o cronica ce se sfarsea cu afirmatia potrivit careia vei uita filmul asta de indata ce iesi din cinema....filmul asta adica Burn after reading.
E un film foarte hazos si retine atentia pe toata durata lui dar se si opreste atunci cand se opreste 
Malkovich e superb, foarte credibil de nervos si isteric, reusind sa devina astfel simpatic. Clooney e cool, nu avem ce sa-i facem. McDormnd are un rol odios, detestabil, menit initial sa creeze o prapastie intre micimea lumii ei si importanta lumii spionilor, sfarsind insa prina revela, parodic, nici un fel de diferenta intre cele doua lumi: sunt la fel de ridicole si manate de motive la fel de meschine si egoiste.
Cred ca regia e un pic cam prea serioasa pt genul acesta de filme, ar fi mers putin mai mult umor. De multe ori, filmul sta la limita tragismului: scena in care Brad Pitt e ucis, scena in care managerul salii de sport e impuscat de Malkovich, scena in care McDormand face o criza de nervi la disparitia prietenului ei jucat de Brad Pitt etc. Sunt prea multe tonuri serioase pt un film de tip ironie/parodie/zeflemea. S-ar zice ca cei doi regizori nu si-au putut iesi din pielea de regizori de filme cu criminali inspaimantoatori de tipul NCFOM, au uitat ca si-au propus ca BAR sa fie o ironie, si au facut gafa asta. |
N-am inteles exact de ce m-ai citat. In ideea de a ma contrazice ? Tocmai asta ii explicam si eu Paulinei, ca fratii Coen fac filme diferite, si am enumerat cateva exemple.
Nu prea sunt de acord cu ce ai scris in rest, si-anume ca regia serioasa din BAR a fost o gafa, in primul rand, sau ca BAR n-are ce cauta in aceeasi fraza cu Fargo sau NCFOM. Consider ca BAR a iesit exact asa cum si-au propus fratii Coen, un alt fel de comedie, prea mult umor nu-si avea rostul, iar lipsa tehnicii coensciene ar fi redus BAR la o simpla comedie, poate chiar medicora. Exista un echilibru bine conturat in BAR, in opinia mea.
Si de ce n-ar avea loc BAR in aceeasi fraza cu Fargo sau alte filme de Coens ? Nu-s aceiasi regizori, nu e acelasi stil ? Poate-s prea indulgent, insa i-as numi pe Coens chiar
auteurs. Am notat aceeasi consistenta in toate filmele lor, aceeasi "seriozitate" tehnica, indiferent de gen, comedie sau drama.