|
Foarte interesant si adevärat ce spui. Te contrazic într-o singurä privintä: Veroiu nu era pretios-ridicol, ci onest-contemplativ si cu un simt plastic admirabil; din päcate, cel mai adesea aceste calitäti erau subminate de marile lui limite în materie de dramatism si dinamic, împingându-i filmele în calofilie superficialä (dar färä veleitarisme). O exceptie notabilä: "Sä mori ränit din dragoste de viatä".
On topic:
Cel mai tare astept "Marilena" - poate reusesc sä-l enervez pe Daneliuc asa de tare la conferinta de presä, încât sä moarä. De tot.
(Mä amägesc; nici chiar eu n-as reusi sä-i sträpung armura nesimtirii.)
|